Archive for Martie, 2011


Flori de ghiata


Flori de ghiata

Cad fulgii mari pe fata mea,

Innodandu-se tacut cu lacrimile

Nascute din dezamagirile vietii.

Crivatul imi mangaie chipul,

Dansand cu rasuflarea mea

Pe muzica dezlantuita a vantului.

Noaptea ma strange in brate,

In timp ce inima imi ingheata,

Iar sufletu-mi devine o stea.

Luna apare, iar stelele jucause,

Se reflecta in acei ochi tristi si goi,

Ai  omului de zapada.

Lillo

Anunțuri

Ardoare….


Ardoare

Adie-n eter ….duios…..amorul,

Atins de dulcea pasiune a tineretii,

Paseste-n vals ca sa-si aline dorul,

Plutind usor prin valurile vietii.

Si-n dansul lui cuprins de daruire,

Se-nalta lin ….incununand iubirea,

Si alunecand  domol….imbratiseaza firea,

Oricarui muritor de cand e omenirea.

Lillo

Reverie


Reverie

Ca o fantasma m-ai cuprins in zbor.

Si m-ai purtat prin lumea ta de vis,

Dansand, paseam incet pe al vietii vals,

Pluteam, purtati de-al firii noastre glas,

Trezind in mine, duios,  dorinta vie,

Cand tu, mi-ai dat o clipa de magie

Si ai sadit in pieptul meu un dulce dor,

O floare invaluita in culori de amor,

Ea, creste acum in sanul dragostei,

Stropita fiind de roua sufletului,

Si mangaiata de muzica soaptei,

Pentru a inflorii prin puritatea visului.

In timp ce razele ochilor tai blajini,

Privec cum infloresc in pragul iubirii.

Lillo

Refugiu


Refugiu…

 

Spre a atinge o clipa de tacere,

Mi-am ancorat fiinta printre stele,

Abandonandu-mi mintea ingradita…

Am inspirat taria ascunsa-n in ele.

Sprea a putea sa-mi cern tacut mahnirea.

Mi-am slobozit credinta printre vise,

Si am pictat sperante … iluzii de culori,

Dand viselor nauce….. aripi ….

……..sa rataceasca printre nori.

Lillo

Constrangeri


Constrangeri

Ce viziuni concepe-n noi iubirea?
Oare de ce?….
Ii limitam nemarginirea….

Dand sensuri proprii si teluri limitate,
De viciul firii noastre… dominate.
Uitam ca doar iubirea,
E-n tot si peste toate?
Sacralitatea ei…….
Salvandu-ne de moarte.

Ce drept au unii?….
Ca-n numele iubirii,
Sacrificand pe altii…
Pasesc spre treapta fericirii.
Privandu-i constient de demnitate,
Prin jertfa lor…s-ajunga mai departe.
Meschin infatisand devotamentul,
Pretind si la al lor suflet… dreptul.
Elogiind fatarnic demnitatea,
Stalcesc din tot…divinitatea.
Sau imitand adesea daruirea,
Impun sufletului lor… insasi iubirea.

Lillo

Dor


Dor

Stele ce scapara stralucitor in noapte,
Sunt ale mele doruri si dorinte, mute,
Mi-e inima, izvor, un susur plin de soapte,
Ce murmura prin vai de un trecut sculptate.
Doar ochii imi slobod incet, acum, mahnirea,
Cand tot ce-i viu in mine, invoca alinarea,
Si-naintez prin umbre, imbratisand iertarea,
Cand doar amurgul trist cuprinde, tacut, zarea.
Tot ratacesc cu gandul, mai sper, sa uit cine erai,
Cand bland, lumina lunii ma-mbraca-n al ei strai,
Si-mi cad din suflet stele, golite de sclipiri,
Lasand in urma mea poteci de amintiri.

Lillo

Viziune


Viziune

Adeseori ma furisez tacut,

In coltul meu de rai iubit.

Mi-e atat de drag… ca sa ascult,

Muzica vietii din pulsul ei grabit.

Acolo …florile zambesc intruna,

Si fosnetul naturii vorbeste nencetat.

Poti admira cum pomii-si indeamna cununa,

Sa-imbratiseze cerul de raze invadat.

Acolo …poti cuprinde si soarele si luna,

Si tot ce porti in suflet….poate fi pictat.

Prin curcubeul de petale de iti inalti faptura,

De simfonia de culori sa zbori esti invitat.

Acolo…frumusetea se-mbraca-n simplitate,

Dezvaluind in cuget cat poti fi de curat,

Cand sufletu-si asculta ecoul vietii date,

Si-nvata sa razbata prin tot ce-ai de-ndurat.

Lillo

Însufleţire


Însufleţire

           

Mi-e sufletul o torţă ce-şi arde crunt amarul,

Înaintând prin umbre să-şi mântuie hotarul.

Împovărat cu-o soartă, se-mbracă în speranţe

Şi înteţind lumina, purcede-ncet prin viaţă.

Când drumul îl răpune şi-i îngenunche firea,

Se uită tot – nainte spre a-şi împlini menirea.

 

Sunt lutul plămădit de dragostea divină,

Ce-n mine a oglindit iubirea Sa deplină.

Sunt al naturii odor, din seva ei iau viaţă,

Chiar de sunt muritor, sublimul ei ma-nalţă.

Sunt sufletul ce-şi poartă prin viaţă trupul dat,

Spre-a fi călit de soartă, spre-a fi …iluminat.

Lillo

Apus


Apus

Pe drumuri neştiute, mi-am rătăcit credinţa,
Păşind naiv prin viaţă spre-a-mi împlini voinţa.
Şi m-am pierdut pe mine, în timpul ce-a trecut.
Ce-am mai rămas acum, e sufletul meu mut.
Tot inspirând iluzii, mi-am anulat prezentul
Şi-am ancorat în mine, doar, vidul şi absentul.
Trecând mereu prin umbre, goleam din mine viaţa,
Prin orizonturi sumbre, de mi-a murit speranţa.
Amaru – mi era frate, singurătatea… soră
Şi vorbele deşarte se auzeau în orice oră.
Mă-nvăluia doar chinul, ce-mi asana vigoarea
Şi-au adâncit continuu , în mine… disperarea.

Lillo

Ascensiune


Ascensiune

E atata dragoste urzita-n noi…

Eruptii de senzatii infinite,

Suntem un efemeric sanctuar

Purtand in noi esenta constiintei.

E atata muzica ascunsa-n noi…

Vibrand emotiile noastre pure,

Suntem un Univers plin de culori…

Izvor launtric de vise si splendori.

E atata taina in fiinta noastra…

Amprente demiurgice necuprinse,

Suntem un templu de cugetatori

In cautarea divinului si al credintei.

Ratacitori, nesiguri, visatori…

Prin labirintul ascuns al sortii,

Cu sufletul captiv, imbratisand…

Prin trup,  mirajul scurt al vietii.

Lillo

Doar sufletul poate atinge si imbratisa cu o dragoste profunda toata insufletirea universului.
%d blogeri au apreciat asta: