Caruselul vieţii

Când m-am trezit din visul copilăriei,
Realitatea…mi-a frânt aripile inocenţei,
Provocându-mă să desluşesc misterul vieţii
Şi să-mi însuşesc rolul existenţei mele.

În faţa acestui spectacol, al propriei iniţieri…
Sufletul… a devenit un martor tăcut
Al debutului meu în labirintul sorţii,
Şlefuindu-mi conştiinţa clipă de clipă.

În toată acestă scenetă a trăirilor umane,
Mi-am explorat profunzimile spiritului,
Dând viaţă şi sens sentimentelor întrupate,
Inspirând în fiinţa mea bucuria…dar şi suferinţa.

“Timpul…mi-a demonstrat vremelnicia vieţii,
Fericirea…m-a făcut să înteleg agonia tristeţii,
Adevărul…mi-a argumentat slăbiciunea minciunii,
Dragostea…mi-a dezvăluit izvoarele şi sensul urii,
Blândeţea…mi-a expus cicatricile cruzimii,
Iubirea…m-a eliberat din abisul singurătăţii,
Credinţa…mi-a dat rezistenţă  în arena realităţii.”

Astfel, am învăţat că fiecare clipă… e o provocare
În a-mi modela conturul propriului Univers.
Orice pas înainte…l-am considerat o victorie,
Iar înfrangerile….lecţii ce mi-au întărit răbdarea.

Lillo