Mugur de viaţă

Sunt şi eu, doar, un călător
Plămădit de iubirea  naturii
Efemer, solitar, colindând anotimpuri,
M-am născut să-mi câştig dăinuind
Simţămintele vieţii-ntrupate.

Şi păşind, trecător, prin a ei măreţie,
Să-mi încarc, sufleteşte fiinţă
Şi să-i cânt al ei puls afectiv,
Ce continuu vibrează prin vene
Animându-mi natura mea vie.

Răspunzând provocărilor sale,
Acceptându-i fireasca chemare,
Să-mi înalţ, conştient, existenţa,
Şi s-ating profunzimile firii,
Contempland prin trăire prezenţa.

Să-i inspir nencetat dăruirea divină
Care blând îmi zâmbeste în zori,
Şi angelic îmi cântă în zări
Copleşind, prin atâta magie,
Conţinutul conştiinţei din mine.

Iar prin dans, să plutesc graţios,
Cuprinzând strălucirea-i intensă
Ce  rasare, gingas, printre flori,
Şi s-ascunde tăcut printre stele,
Inundându-mi cu viaţă fiinţa.

Lillo