Mi-e atat de dor…..de natura……

……… sa-i pot atinge real frumusetea pe care ne-o expune neconditionat tuturora, sa-i inspir in suflet existenta, vointa,  puterea ei de rezistenta si rabdarea de care da dovada in lupta spre desavarsire.

…….. simt in permanenta nevoia vitala de acest prieten mut in cuvinte si nemarginit de profund prin trairile ce le intretine in fiinta noastra.

…….. sa simt mangaierea adierilor inmiresmate si sa ma las purtata de  dansul de culori si lumini pe care doar ea il poate etala.

………sa ii cercetez formele ei pline de viata si daruire, sa ii ascult glasul ce strabate zarile in cele mai variate tonalitati.

………sa ii las stralucirea sa imi patrunda in suflet, sa simt cum imi inunda cu forta ei vitala intreaga fiinta.

………sa ma detasez pe moment de toate gandurilet, durerile si nevoile,  sa inspir in suflet prezenta si maretiei ei.

…… sa zambesc sufleteste, sa ma las patrunsa de ritmul si forta ei existenta si sa ii constientizez suprematia si dragostea cu care ea ne invaluie.

……sa simt ca plutesc in timp ce o  infinitate de zambete imi invadeaza fiecare molecula a fiintei mele si ma incarca de viata.

……………………………………mi-e dor sa ma abandonez in sanul naturii.

Mi-as dori asa de mult sa pot purta toate amintirile intretinute de frumusetea  naturii in mine, intr-un mod tangibil fizic nu doar sufleteste, sa pot evada din viata reala in lumea mea interioara sa pot atinge si inspira acea frumusete pura de fiecare data cand simt nevoia…………..