A amutit intreaga mea fiinta in bratele-ti de plumb…..singuratate, doar tu…. ma inconjori cu a ta fidelitate si ma pandeste oriunde as exista, ai devenit o umbra a sufletului meu si iti reversi naduful in tot ce nutresc eu. Iubirea ta-i atat de egoista, iubesti….dar te iubesti numai pe tine, tu….. ii rapesti celui iubit tot orizontul…hranindu-l doar cu vidul ce-l intretii prin tine. Te bucuri de tristete si te-nspaimanta amorul,  sorbind durerea, izvoarelor de lacrimi,  ce-i viata pt tine, mereu te-ncrunti si spulberi orice vis de iubire,  urand tot ce-i frumos si-aduce-n suflet soare…condamni a mea simtire, purtandu-ti pasii grei prin neguri si ruine. Traiesti din amintiri ca sa umbresti prezentul….nu  vrei sa intelegi ca existenta ta, a prins viata cu mine ….si asa va si pierii…..tu doar ma coplesesti cu felul tau de a fi,  surpand, incet dar sigur,  tot ceea ce al meu suflet…. iubeste zi de zi.