………ador viata….of cat o ador…….asa cum e ea cu „hachitele” ei……ador clipele in care fiinta mea e inundata de existenta ei necuprinsa, pe care o percep prin atingerile sufletesti dincolo de orice posibilitate de exprimare…..coplesind intreg universul existentei mele…….

…..o iubesc chiar si cand constientizez cata durere, duritate sau nedreptate se rasfrange in jurul meu, viata isi are cursul ei firesc nu ne raneste direct, ……..ci doar oamenii ranesc, de cele mai multe ori cu intentie :(………si toate se reflecta in viata……

…de multe ori cand realitatea ma ranestea, inchid ochii fizic si ma retrag in lumea mea interioara pt a-mi reincarca sufletul. Dorinta de a confrunta furiile vietii, nevoia de a ma echilibra si de a converti o serie de energii ce imi cuprind fiinta, ma determina sa imi invoc sufletul, sa trec prin prisma lui fiecare experienta si sa-mi insusesc forta de care am nevoie ca sa pot merge mai departe. Astfel, am reusit de multe ori ca sa imi transform lacrimile in zambete, sa ii inteleg mai bine pe ceilalti chiar daca nu ii aprob intotdeauna.