Anima şi Animusandrogyn

Sperând, am rătăcit, prin vieţi deja de mult uitate,

Te-am căutat suflete drag … şi prin eternitate,

Mi-am îmbrăcat fiinţa în viaţă şi sufletul în moarte,

Migrând din soartă-n soartă, prin vieţi nenumărate

Trăiam, visând avid, să pot să te iubesc de aproape.

Am fost precum deşertul însetat de viaţă,

Am fost şi ceru-nstelat ce îl priveai în faţă,

Am fost şi vântul mut ce-nconjura pământul,

Am fost şi-n visul tău să pot să-ţi  aud gândul.

Şi acum eu rătăcesc, cu-o nouă soartă, străbat iar infinitul,

Păşind printr-un destin modest,  iţi port în mine vidul,

Mă motivează amintirea, trăirilor, de amprenta ta lăsate

În sufletul meu frânt, ce-i condamnat să meargă mai departe

Prin veşnicii necercetate, să răscolesc… şi să te aduc aproape.

Lillo