Atingeri autumnale

Strabate-naltator spre zari,

un cantec, nostalgic, de vioara,

Si-mi plange adanc in suflet

toamna trista, cenusie, solitara,

Caci iar copacii, tanguitori,

slobod duios din a lor brate, viata,

Rapusi de birul vietii, purced incet

spre-a reinnoi in ei speranta.

Ratacitor, patrunde adanc pe alei

pictate cu amintiri din suflet,

Absentul fantomatic, ce-si poarta

pasii, neiertator, prin cuget,

Fosnind prin clipele trecute, cazute

si purtate spre-un ruginiu apus,

De timpul ce-a rapit culoarea sevei vii,

cand bruma rece a noptii, le-a rapus.

Doar vantu-si fredoneaza melancolic,

spre cer, soaptele reci, golite,

De trilul din vazduh, ce-a amutit,

plecand spre alte orizonturi insorite.

Lillo