Oare de ce?…de cele mai multe ori asteptam ca acel ajutor de care avem nevoie in momentele de criza, sa ne fie oferit de cei din jurul nostru. Ma intreb, oare de ce? ….de ce nu privim in noi?… de ce nu putem recunoaste in fiinta noastra forta care sa ne inalte acolo unde simtim ca putem ajunge? De ce nu avem incredere in noi?………:(

Am uitat sa privim in sufletul nostru?…… am devenit orbi in fata propriului  „eu”  invesmantat in simplitate si sinceritate? Suntem oare prea coplesiti de dorinta de a detine si uitam ce avem? Ne simtim importanti doar cand si ceilalti ne observa. Doar cand altii observa  mai ales acele „zorzoane” atasate si lipsite de stralucire/viata, in care am investit timpul, viata si „iubirea”. Suntem oare constienti de cata frumusete si forta poate emana fiinta noastra dezgolita de tot ce e „lumesc”….

Oare ne e „frica” de „simplitatea” frumusetii ce se contureaza in fiinta noastra,  fugim de de noi asa cum suntem si ne ascundem sub masti ce „nu” ne apartin…..?

Intotdeauna am fost fascinata de acei oameni care stralucesc prin ceea ce sunt, al caror suflet simti ca il poti atinge, pe care ii poti purta cu atata caldura in gand si inima …..acei oameni modesti dar de o profunzime ce te face sa ii iubesti pur si simplu……..

Atat calitatile, cat si defectele, ne reprezinta. Unicitatea noastra ne face sa fim deosebiti. Daca nu ne acceptam defectele, nu inseamna ca dispar, ele ne vor distorsiona, in timp, si nu vom mai reusi sa ne cunoastem nici noi insine asa cum suntem. Vom avea tendinta sa ne croim trairile cum ne conditioneaza ceea ce emitem, dar nu ce ne reprezinta, ne vom adancii in acea „plasmuire” si ne vom rani singuri… A te manifesta asa cum esti inseamna a te echilibra cu tot ce te inconjoara…echilibrul exterior patrunde si in fiinta noastra si viceversa.

Cand un defect e recunoscut, acesta, poate deveni un punct forte in dorinta de a pasi spre ceea ce stii ca poti deveni. A crede in noi, a fi capabili sa ne acceptam inaintea celorlalti, a ne cunoaste calitatile si accepta defectele…..inseamna a ne dori sa evoluam….