Category: Insemnari


Orizont……


De multe ori imi imaginez ca suntem asemeni unui copac, radacinile noastre sunt valorile noastre si tot ce s-a asimilat si impamantenit in spiritul nostru se rasfrange in ramuri…….

…….. cu cat viata noastra interioara e mai zbuciumata, cu cat trecutul ne face sa privim mai mult in urma si nu dam viata prezentului, cu atat imaginea trunchiului noastru e mai incovoiata, coroana mai golita de viata, florescenta sau roade. Ancorati in trecutul care ne inghite prezentul fara a avea posibilitatea de a ne inalta  faptura si de a privi  zarile de la inaltime,  astfel ne este „sufocata” existenta si mergem mai departe resemnandu-ne si limitandu-ne totodata doar la ceea ce „credem” ca avem acces in „ingustul” nostru orizont.

…….cu cat cuprindem mai mult din esenta adevarului pe care viata ni-l impartaseste, cu cat suntem mai deschisi spre posibilitatile prezente,  cu cat ne cristalizam mai rational nevoile, cu cat cautam sa ne cunoastem locul, valoarea si destinatia, cu cat cautam sa ne eliberam de ceea ce ne frange evolutia,  cu atat ne vom inalta si vom fi capabili nu doar sa admiram intinderea orizontului, ci si sa ii imbratisam stralucirea.

Anunțuri

Cu totii suntem copiii naturii si o completam prin insasi existenta noastra….tot ce e viu,  (oameni, animale, plante, etc.),  fiecare element (pamant, aer, apa, foc, eter) – e unic si are un rol important in evolutia universului, indiferent de infatisarea pe care Dumnezeu ne-a daruit-o.

Interdependenta care se impune in existenta noastra fizica si nu numai,  fie ca suntem sau nu contienti de faptul ca existenta unuia o conditioneaza pe a celuilalt direct sau indirect,  ar trebui sa ne insufle dorinta de a proteja tot ceea ce reprezinta viata in jurul nostru pentru a putea si noi exista prin existenta a tot ce ne inconjoara.

Existenta propriei fiinte determina constientizarea lumii inconjuratoare,  dependenta care ne leaga pe noi oamenii de tot ceea ce detine natura si care se impune mult mai pregnant decat observam la o simpla analiza, are ca scop constientizarea,  sensibilizareasi si mobilizarea noastra, mai tarziu sau mai devreme,  intratat incat sa pretuim si respectam toate ceea ce o reprezinta. Natura poate supravietuii fara noi, insa intrebarea e cum am putea exista noi in absenta ei.

Anotimpuri……..


Cuprinsi in imbratisarea vietii, traim o permanenta transformare atat fizica cat si sufleteasca, asemeni pomilor ce isi pierd frunza si apoi si-o reinoiesc modificandu-si treptat structura in decursul anilor. Fizic orice fiinta are un curs prestabilit in mare parte, insa daca facem referire la suflet, acesta trece prin „anotimpuri” fara a urma o ordine exacta, ea fiind stabilita de o serie de repercusiuni ale starii noastre interioare, ce e determinata de existenta noastra fizica.

Fiecare stare pe care o transcendem sufleteste are printre altele ca scop, prin structurarea trairilor noastre interioare,  identificarea propriilor noastre aspiratii, aprofundarea, constientizarea si valorificarea potentialului personal……….

Anotimpurile sufletului

Daca ar fi sa aleg un anotimp al sufletului meu……….nu m-as putea decide…..fiecare isi are importanta lui si doar prin prisma fiecarei stari sufletesti pot sa-mi inteleg si aprofundez trairile interioare, sa descopar si sa-mi largesc universul meu interior…..

Primavara…….. mie personal imi denota iubire de viata in forme care de care mai indraznete si idealiste, ea contureaza in spirit curajul de a lupta pentru un vis, oricare ar fi el atat timp cat a prins radacini in suflet.  Intretine o forta interioara ce depaseste adeseori prorpiile asteptari, e anotimpul in care speranta are o aura plina de lumina, culoare, explozii de trairi si forta vitala……. ce patrunde sau se emana prin fiecare molecula a fiintei,  e momentul in care se initiaza debutul catre acea implinire spre care aspir sufleteste……anotimpul cel mai indraznet si rebel…..

Vara……… cu o nota de maturitate in trairile ce le intretine, cu un ritm mai calm in exteriorizarea sentimentelor si cu un echilibru constient in ce priveste armonia interioara, savurand momentul de stralucire si implinire,  spiritul se regaseste in tot ceea ce il inconjoara, viziunile sunt mai precise si cu un continut mai rational, fiecare clipa traita e completa si concreta, timpul si spatiul au o dimensiune in acord cu asteptarile noastre, nevoia de continuitate in acelasi ritm se impune chiar daca intervin si explozii sufletesti precum o surprinzatoare ploaie de vara ce ne electrizeaza intreaga fiinta …………..e anotimpul echilibrului interior dar si cu tot ceea ce reprezinta viata………

Toamna……..prin trairile intretinute o percep ca fiind cel mai „strident” anotimp al sufletului, de parca fiinta mea ar avea in acelasi timp mai multe dimensiuni…o invazie de trairi trecute, prezente, anticipate. Timpul si spatiul isi modifica durata, intensitatea, forma…trairile se impun la cel mai mic stimul, emotiile se intensifica mai profund, adeseori fara a avea posibilitatea concreta de a le controla. Viziunile se impletesc cu trecutul, prezentul si viitorul si involuntar sufletul e coplesit de emotii care mai de care mai contradictorii………e anotimpul in care nevoia de decizie a unei directii se impune, dar pare aproape imposibil ………

Iarna……  anotimpul care….. pe cat de rece pare la o simpla privire…… pe atat de profund se manifesta prin trimiterea pe care o face in propriul suflet,  stabilind mult mai profund acel dialog interior purtat cu constiinta. Astfel,  se poate vizualiza mai limpede alcatuirea intregii fiinte. Intretine in suflet sentimentul de solitudine, care e benefic pentru perioade scurte de timp, dar care ne poate instraina de lumea inconjuratoare daca nu ne sustragem la momentul potrivit…… Mentine o stare de acalmie interioara care ne ajuta sa eliminam treptat din viata noastra tot ceea ce face rau, sa ne constientizam valorile, sa ne organizam mai lucid obiectivele si sa pretuim existenta noastra, …….e anotimpul in care sufletul se inchide in cochilia de clestar si mediteaza, stimulat fiind de chemarea vocii noastre interioare………

Viata………


A aprofunda sufleteste valorile vietii, a fi constient de dualitatea existentei noastre, cea fizica si spirituala si a cauta sa depasesti orice limita ce o impune una asupra celeilalte,  presupune o lupta careia putini se incumeta sa ii dea un curs amplu.

Nevoile fizice si materiale se impun mult mai pregnant in viata fiecarei fiinte in comparatie cu nevoile sufletesti,  pentru a le obtine, de cele mai multe ori actionam pur instinctiv si invadam drepturile celor care sunt mai vulnerabili, astfel ajungem sa ne inoculam, mai mult sau mai putin constient, concepte ce se rasfrang in constiinta noastra reformulandu-ne treptat conduita morala….

Din pacate, pentru unii e mai usor sa se multumeasca cu reusite prin prisma superficialului, pentru altii sa obtina „victorii”  fara sa puna in calcul sau sa isi asume continutul sacrificiilor ce apar in jur. E mult mai usor sa iti cladesti propria fericire prin a leza drepturile altora, e mai usor sa ignori glasul constiintei si sa traiesti clipa indiferent de circumstante. E drept ca fiecare are o singura viata ….si vrem tot ce e mai bun pentru noi…..insa si ceilalti asemeni noua, tot o viata au …….

Fiecare om care trece prin viata noastra e ca si o treapta de evolutie sau involutie a spiritului nostru, sensul in care ne indreptam e determinat de alegerile noastre….. nimic nu e intamplator. De noi depinde ce vrem sa lasam in viata celorlalti si ce imagine imortalizam in destinul lor.

Nu e dreptul nimanui sa impuna sacrificii, fiecare da cat poate, insa de cele mai multe ori e greu sa te multumesti cu ce ti se ofera, alteori tinzi sa controlezi si vointa celuilalt…nu ne multumim cu perimetrul existentei noastre ci vrem sa schimbam mai mult decat ni se cuvine….”deformand” cursul altor destine doar ca sa ne implinim dorintele.

De multe ori pasesc prin viata noastra oameni care ne ofera atat cat pot ei oferi ….altii care ne sunt alaturi cat au ce lua si apoi isi vad mai departe de idealul lor, ….sau persoane care ne ofera enorm si noi nu avem posibilitatea sa le oferim in aceeasi masura si totusi ne sunt alaturi, poate doar sufleteste avem posibilitatea sa rasplatim devotamentul lor ……

Indiferent de amprenta lasata de ceilalti in sufletul nostru, de cat am primit sau am oferit, trebuie sa ne mentinem propria directie in viata si sa nu ne abandonam principiile morale si telul sa intretinem si perpetuam frumosul prin insasi existenta noastra….cautand pe cat posibil ca dorintele noastre sa mentina un echilibru cu privire la compromisurile facute in viata.

Singuratate…..


A amutit intreaga mea fiinta in bratele-ti de plumb…..singuratate, doar tu…. ma inconjori cu a ta fidelitate si ma pandeste oriunde as exista, ai devenit o umbra a sufletului meu si iti reversi naduful in tot ce nutresc eu. Iubirea ta-i atat de egoista, iubesti….dar te iubesti numai pe tine, tu….. ii rapesti celui iubit tot orizontul…hranindu-l doar cu vidul ce-l intretii prin tine. Te bucuri de tristete si te-nspaimanta amorul,  sorbind durerea, izvoarelor de lacrimi,  ce-i viata pt tine, mereu te-ncrunti si spulberi orice vis de iubire,  urand tot ce-i frumos si-aduce-n suflet soare…condamni a mea simtire, purtandu-ti pasii grei prin neguri si ruine. Traiesti din amintiri ca sa umbresti prezentul….nu  vrei sa intelegi ca existenta ta, a prins viata cu mine ….si asa va si pierii…..tu doar ma coplesesti cu felul tau de a fi,  surpand, incet dar sigur,  tot ceea ce al meu suflet…. iubeste zi de zi.

Dor….


Mi-e atat de dor…..de natura……

……… sa-i pot atinge real frumusetea pe care ne-o expune neconditionat tuturora, sa-i inspir in suflet existenta, vointa,  puterea ei de rezistenta si rabdarea de care da dovada in lupta spre desavarsire.

…….. simt in permanenta nevoia vitala de acest prieten mut in cuvinte si nemarginit de profund prin trairile ce le intretine in fiinta noastra.

…….. sa simt mangaierea adierilor inmiresmate si sa ma las purtata de  dansul de culori si lumini pe care doar ea il poate etala.

………sa ii cercetez formele ei pline de viata si daruire, sa ii ascult glasul ce strabate zarile in cele mai variate tonalitati.

………sa ii las stralucirea sa imi patrunda in suflet, sa simt cum imi inunda cu forta ei vitala intreaga fiinta.

………sa ma detasez pe moment de toate gandurilet, durerile si nevoile,  sa inspir in suflet prezenta si maretiei ei.

…… sa zambesc sufleteste, sa ma las patrunsa de ritmul si forta ei existenta si sa ii constientizez suprematia si dragostea cu care ea ne invaluie.

……sa simt ca plutesc in timp ce o  infinitate de zambete imi invadeaza fiecare molecula a fiintei mele si ma incarca de viata.

……………………………………mi-e dor sa ma abandonez in sanul naturii.

Mi-as dori asa de mult sa pot purta toate amintirile intretinute de frumusetea  naturii in mine, intr-un mod tangibil fizic nu doar sufleteste, sa pot evada din viata reala in lumea mea interioara sa pot atinge si inspira acea frumusete pura de fiecare data cand simt nevoia…………..

%d blogeri au apreciat asta: