Latest Entries »


Round Alchemy

1. Sumerologul rus A. Kifisin: „Strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei.”

2. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pământurile sunt fără margini, toate pământurile sunt comune.”

3. Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”

4. Herodot, Istorii, Cartea IV: “Geţii (cărora romanii le vor spune ‘daci’) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci.”

Vezi articol original 4,008 cuvinte mai mult


PELASGA CARPATO-DUNĂREANA SE AFLĂ LA BAZA LIMBII ROMÂNE

Vatra Stră-Română

Lucrarea noastră îşi propune, folosind cele mai recente cercetări şi avansând noi opinii, să analizeze fenomenul aşa-zisei ”romanizări” a populaţiei autohtone getice (inclusiv cele ocupate dacice) şi a ”latinizării” limbii lor în procesul de formare a limbii române, având ca obiectiv stabilirea specificului limbii noastre, a statutului ei în cadrul familiei limbilor ”romanice” şi, în special, a relaţiei ei cu limba latină.

1. Geneza limbii unui popor nu se poate produce în afara procesului etnogenezei acelui popor. Procesul formării limbii române este o componentă fundamentală a etnogenezei poporului nostru. După lingvistica oficială, limba română s’a format în cadrul procesului de romanizare a dacilor. Romanizarea, însemnând ”a introduce civilizaţia romană” (DEX [1]), implică patru aspecte principale: asimilarea de către populaţia cucerită a culturii materiale şi a celei spirituale (obiceiuri, credinţe etc.) a romanilor, a caracterului lor, precum şi însuşirea limbii acestora.
Problema romanizării ridică mai multe probleme. Să observăm, pentru început…

Vezi articol original 11,152 de cuvinte mai mult


Lupul Dacic

un articol de Valentin Roman

Nu știu să existe vreun alt popor în afară de cel român care să-și poarte istoria milenară în veșminte, în simboluri meșteșugit alese, fiecare purtând un anume înțeles, un anume mesaj și o anume poveste. Unele dintre simboluri vin din vremuri imemoriale, vremuri ale primilor sedentari ai Europei, ale primilor meșteșugari și făuritori de așezări stabile, ale primilor artiști ai ceramicii (Cucuteni, Gumelnița, Hamangia etc.)

În mod cer, dacă ia românească ar prinde viață și glas să povestească, am afla din spusele ei povestea fascinantă a unui neam și a unui pământ aflate într-o legătură așa strânsă unul cu celălalt, încât conexiunea dintre acestea poate defini cel mai bine noțiunea de STATORNICIE.

Regăsim, este drept, motive arhaice și simboluri și pe veșmintele populare ale unor nații din jurul nostru, însă diferența este că despre toate (bulgari, ruși,maghiari, sârbi etc.) știm de unde și când au…

Vezi articol original 575 de cuvinte mai mult


Black Stork live webcam – Ciconia nigra. Ultimate reality show.

 


Se știu foarte puține lucruri despre regele Burebista, iar ceea ce știm însumează și unele contradicții, pe lângă alte date certe. Spre exemplu, este o certitudine nașterea sa la Argedava, acolo un…

Sursă: CELȚII DIN GEȚIA LUI BUREBISTA, CERTITUDINI ȘI CONTRADICȚII


Vatra Stră-Română

O altă istoriografie decât cea oficială, ne invită să constatăm o tristă realitate: românii nu’și cunosc adevărata obârșie, trebuind să aleagă între două variante, cea oficială a statului care se identifică cu cea politică și cealaltă care neagă ideea romanizării geților. De’a lungul timpului toți istoricii, arheologii, scriitorii, politicienii s’au situat prin pozițiile avute pe una din cele două baricade, pro sau contra romanizare. Să ne reamintim doar câteva din personalitățile care au argumentat contra curentului oficial al statului român.
”Adevărata obârşie a poporului român”, aşa se intitulează cartea semnată de Valeriu D. Popovici- Ursu, editura Gedo, Cluj, 2012.
„Domnul Valeriu D. Popovici-Ursu este adeptul unei teorii, privind originile poporului român, care este departe de poziţia oficială a istoriografiei române, teorie care de 150 de ani este susţinătoarea doctrinei care preconiza formarea poporului român în urma intensului proces de romanizare petrecut în Dacia după cucerirea romană.
Acesta a fost…

Vezi articol original 9,629 de cuvinte mai mult

Crede in tine!!!!!!


Oare de ce?…de cele mai multe ori asteptam ca acel ajutor de care avem nevoie in momentele de criza, sa ne fie oferit de cei din jurul nostru. Ma intreb, oare de ce? ….de ce nu privim in noi?… de ce nu putem recunoaste in fiinta noastra forta care sa ne inalte acolo unde simtim ca putem ajunge? De ce nu avem incredere in noi?………:(

Am uitat sa privim in sufletul nostru?…… am devenit orbi in fata propriului  „eu”  invesmantat in simplitate si sinceritate? Suntem oare prea coplesiti de dorinta de a detine si uitam ce avem? Ne simtim importanti doar cand si ceilalti ne observa. Doar cand altii observa  mai ales acele „zorzoane” atasate si lipsite de stralucire/viata, in care am investit timpul, viata si „iubirea”. Suntem oare constienti de cata frumusete si forta poate emana fiinta noastra dezgolita de tot ce e „lumesc”….

Oare ne e „frica” de „simplitatea” frumusetii ce se contureaza in fiinta noastra,  fugim de de noi asa cum suntem si ne ascundem sub masti ce „nu” ne apartin…..?

Intotdeauna am fost fascinata de acei oameni care stralucesc prin ceea ce sunt, al caror suflet simti ca il poti atinge, pe care ii poti purta cu atata caldura in gand si inima …..acei oameni modesti dar de o profunzime ce te face sa ii iubesti pur si simplu……..

Atat calitatile, cat si defectele, ne reprezinta. Unicitatea noastra ne face sa fim deosebiti. Daca nu ne acceptam defectele, nu inseamna ca dispar, ele ne vor distorsiona, in timp, si nu vom mai reusi sa ne cunoastem nici noi insine asa cum suntem. Vom avea tendinta sa ne croim trairile cum ne conditioneaza ceea ce emitem, dar nu ce ne reprezinta, ne vom adancii in acea „plasmuire” si ne vom rani singuri… A te manifesta asa cum esti inseamna a te echilibra cu tot ce te inconjoara…echilibrul exterior patrunde si in fiinta noastra si viceversa.

Cand un defect e recunoscut, acesta, poate deveni un punct forte in dorinta de a pasi spre ceea ce stii ca poti deveni. A crede in noi, a fi capabili sa ne acceptam inaintea celorlalti, a ne cunoaste calitatile si accepta defectele…..inseamna a ne dori sa evoluam….

Dincolo de orizont…….


Natura ….un freamat perpetuu a tot ce o alcatuieste; viata, materie, culoare, muzica, dans, emotie…..

….sa invatam „sa ne bucuram de viata” asa cum este….. sau de ce nu…. sa avem curajul sa ii fortam limitele, noi alegem cu ce ne hranim sufletul si unde se opresc „orizonturile” ce vrem sa le atingem, simtim, traim….  Libertatea ne-o ingradim sau ne-o insusim prin dorintele si deciziile noastre, luptam sau ne resemnam…doar de noi depinde. Materia isi are limitele ei lumesti, insa spiritul ne poate purta spre profunzimi ale existentei pana intracolo incat totul in jur devine o atingere a Divinitatii.


The Man Who Planted Trees – subtitrare in romana

O frumoasa animatie bazata pe scurta poveste scrisa de Jean Giono.

Scoate in evidenta puterea individului si a inspirat plantarea de copaci pe tot globul.


Vis de primavara….


Vis de primavara….

Ma-nchin in fata maretiei tale,

Domnita gingasa sculptata-n flori,

Ce-ti incantezi iubirea ta suava,

Plina de dragoste, de cantec si culori,

Trezind la viata, orice muritor.

Ma plec cu-adanca modestie-n suflet,

Ca sa-ti inspir in suflet, stralucirea,

Sperand sa-nmugureasca-n mine,

Dorinta de-a renaste, puterea de a fi,

Ca sa devin si eu, o floare, ce pururi va zambi.

Lillo


Cholla, calul-pictor, va avea propria expozitie la Venetia

Cholla, calul care picteaza, va avea propria expozitie la Venetia, in primavara lui 2009, scrie The Telegraph. Picturile ‘artistului’ se vand cu nu mai putin de $2000 bucata si au fost achizitonate de oameni din lumea intreaga, chiar si de catre vedete. Cholla a fost botezat dupa numele unui cactus si este un mustang de 23 de ani si se afla in proprietatea unei balerine din Reno, Nevada.

Animalul isi foloseste gura pentru a tine pensula. Din ‘gura’ animalului ies opere de arta minunate, abstracte si frumos colorate. Totul a inceput dintr-o joaca. Proprietarii ii vopseau gardul padocului, iar Cholla s-a aratat foarte interesat. I-au dat si lui o pensula si… restul este istorie. Proprietara ii pune vopseaua pe sevalet si inmoaie pensula, dar aici se incheie interventia ei in pictura. Cateodata animalul mai darama sevaletul si ii cere ajutor stapanei, din priviri, dar cam atat cu amestecul in treaba artistului. Balerina declara: ‘Credeam ca un faimos artist s-a reincarnat in Cholla, dar m-am lamurit, este doar un cal care adora sa picteze’. Opera lui Cholla a primit foarte multe aprecieri din partea oamenilor de specialitate si, ca o recunoastere a talentului, va avea propria expozitie la Venetia, in primavara anului urmator.

Intrebare: ati incercat asa ceva cu animalele pe care le aveti in casa ? Poate aveti si dumneavoastra un Dali acasa si nu stiti…

Exista si un site: http://www.artistisahorse.com/

Sursa:http://www.diseara.ro/ro/conversatii/umor-si-katerinka-2/cholla-calul-pictor-va-avea-propria-expozitie-la-venetia-110

 Napoleon, calul care picteaza

Napoleon este un armasar superb, in varsta de 4 ani, din rasa Frizian, si „manuieste” pensulele cu un talent rar intalnit.
Operele calului amator de arta, care se dovedeste poate la fel de talentat ca Picasso, au fost expuse si la Galeria Mutt din Barcelona, trei dintre panzele sale fiind vandute cu preturi cuprinse intre 3.300 si 6.000 de euro.
Cunoscuti pentru docilitatea lor si pentru usurinta cu care pot fi dresati, caii Frizian au dovedit ca pot fi invatati sa creeze si opere de arta.
Pentru a-si exprima talentul innascut, Napoleon este ajutat de artistul Sergio Caballero care ii pregateste panzele si-i pune la „indemana”  penelul pe care calul-pictor il prinde intre dinti ca, apoi, sa lase tuse impresionante de culoare, uneori demne de un profesionist.
Video: http://www.youtube.com/embed/zrty4ac6xkM

Sursa:http://drumetiimontane.ro/articole/diverse/napoleon-calul-care-picteaza-vezi-video


Minunile d-nei Marioara Godeanu

Motto : “Toate structurile vii şi nevii sunt pătrunse de spiritul lui Dumnezeu

vis de primavara

Doamna Marioara Godeanu este un distins biolog. Eminent cercetator si profesor, are studii si realizari de valoare internationala, recunoscute si premiate de mari foruri stiintifice ale lumii: un dulap plin cu titluri, diplome si medalii. Cu toate astea, prin natura descoperirilor sale, doamna Godeanu pare mai degraba o mare maestra a alchimiei, o magiciana care a izbutit sa fabrice in retorte minuni: o piramida construita dupa proportia piramidei lui Keops, in care apa se purifica de la sine si vegetatia creste mai repede ca in exterior, un film (rasplatit cu multe premii internationale) in care a demonstrat ca natura poseda un sistem perfectionat de transmitere si receptare de informatii (plantele vorbesc intre ele, au sentimente si trairi afective, rad de bucurie si plang de durere, asemenea oamenilor). Dar cea mai mare descoperire a doamnei Godeanu este realitatea de dincolo de granitele stiintei, o realitate pe care tot mai multi savanti ai mileniului o recunosc: prezenta Creatorului Unic in toate formele de manifestare ale materiei din Univers.

7544844988_7123e3dc90_c

Alarma in lumea plantelor

Nu trageti in flori

– Doamna Marioara Godeanu, cei care va cunosc spun ca faceti miracole. De pilda: ca va puneti mainile deasupra unor pietre si ele incep sa emita o energie vizibila pe ecranul computerului…

– Nu e nici un miracol. Pietrele sunt si ele structuri vii. Sunt supuse acelorasi legalitati ca si organismele vii si pot acumula informatie. Reteaua cristalina este vie. Cristalul este viu, el poate acumula si transmite informatie. Prin gandire si concentrare poate fi influentata incarcatura energetica a structurii cristaline pe care o au pietrele.

Free-Desktop-Backgrounds-Nature-Flowers-in-the-Field-1024x768

– Dar dialogul dvs. cu plantele cum a inceput? Ce v-a facut sa credeti ca plantele sunt fiinte vii?

– Povestea a inceput in 1975, la o sesiune de experimente care priveau testele de toxicitate efectuate asupra plantelor. Atunci am observat cu surprindere ca plantele-martor, care se aflau la o oarecare distanta de plantele supuse experimentului, mureau in numar mai mare decat cele care erau otravite efectiv. La inceput, am crezut ca studentii si laborantii nu sunt atenti cand folosesc substantele. Dar imediat dupa aceea mi-am dat seama ca planta-martor, cea care asista la „executia” suratei ei, primea un semnal de la „condamnata la moarte” si suferea la fel de mult ca si ea, ba poate chiar mai mult. Atunci mi-am spus: acesta este obiectivul biologiei viitorului, transmiterea informatiei intre structurile vii, respectiv – comunicarea intre plante. Am reluat imediat experimentele in conditii speciale (sa nu fie nici un factor care sa perturbe desfasurarea lor) si, mergand din aproape in aproape, am ajuns pana la folosirea metodei de captare a imaginii in infrarosu. Concluzia a fost clara: plantele comunica intre ele printr-un sistem energo-informational, adica isi transmit una alteia informatiile prin emisie si captare de energie.

flower

– Ce contin aceste mesaje in cazul experimentelor dvs.?

– Planta care urmeaza sa fie agresata (sa i se aplice substanta toxica ucigasa) da un semnal inainte sa inceapa agresiunea impotriva ei. Pe imaginea in infrarosu apare un halou care se intensifica inainte de momentul inceperii agresiunii. Dar foarte important este faptul ca si plantei-martor, aflata la distanta sau separata prin polistiren, i se intampla acelasi lucru, ca si cum si ea ar fi agresata. Haloul, aura energetica respectiva, aparea in zonele periproximale (dincolo de marginea frunzei). Bineinteles, s-au facut experimente la diferite temperaturi, in camere special climatizate, ca sa nu se modifice parametrii, si am constatat ca, intr-adevar, aceste plante isi transmit intre ele mesaje. Ba si mai mult, literatura de specialitate afirma ca atunci cand un daunator intra intr-o padure (taietori de lemne, de pilda), padurea este deja informata de aparitia sa. In conditiile tehnologiilor moderne, aceste afirmatii sunt lesne de dovedit, prin conectarea senzorilor la un computer. Strigatele padurii se vad pe ecran.

flower-shades-wide

– Ati realizat doua filme care au facut inconjurul lumii, intorcandu-se acasa incarcate de premii: „Dincolo de tacerea plantelor” si „Sensibilitatea plantelor”. Cum ati izbutit sa le duceti la bun sfarsit, avand in vedere ca le-ati realizat la inceputul deceniului trecut? V-a trebuit mult curaj…

– Intr-adevar, primul a fost realizat in 81, iar al doilea a fost aprobat in august 82, chiar dupa scandalul cu Miscarea Transcendentala. Eu nu faceam parte din grupul transcendentalilor, dar am lucrat cu profesorul Manzatu, cu profesorul Milcu, am lucrat cu foarte multi dintre cei care au intrat in aceasta poveste ciudata. Chiar si noi ne-am mirat cand C.C.-ul ne-a aprobat filmul. Credeam ca vom fi facuti praf cu el cu tot. „Sensibilitatea plantelor” era mai mult decat o bomba, mult mai mult decat avusesem noi curajul sa spunem pana atunci. Chiar ni s-a dat voie sa-l trimitem in Brazilia, la un festival de film stiintific, de unde s-a intors cu Marele Premiu. In privinta primului film („Dincolo de tacerea plantelor”), Televiziunea Romana l-a vandut cam in 15 tari. Pe post, a intrat insa foarte greu, fiind difuzat pe fragmente, la Teleenciclopedia. Si pentru ca numele autorilor era scris foarte mic, lumea a zis: „Ce film american grozav au dat despre plante!”. Pe noi ne-a umflat si rasul, dar si plansul, pentru ca filmul era al nostru.

????????????????????????????????

Un calau demascat

– Cum ati lucrat, efectiv, la realizarea acestor filme?

– Lucram in echipa, in dupa-amiezile si noptile de dupa program, dar eram toti tineri si entuziasti, iar faptul ca faceam totul pe ascuns marea miza. Filmam si experimentam in acelasi timp in laboratorul de fonoaudiologie (se faceau teste cu copiii care aveau deficiente auditive, pentru a li se face proteze foarte moderne la vremea aceea), cu ajutorul unei echipe de la Studioul „Alexandru Sahia”, cu regizorul Mircea Popescu, pentru care am deosebita stima si consideratie. Am lucrat cu un aparat vechi, din timpul razboiului, dar daca ar mai fi fost inca o camera de luat vederi, care sa inregistreze intamplarile din laborator, cred ca ar fi iesit inca un film extraordinar (cu substrat stiintific, bineinteles). De exemplu, la un moment dat a trebuit sa schimbam operatorul, pentru ca ii cam placea sa bea si din cauza asta se modifica semnalul plantelor. Apoi, muscatul unei rosii (rosia e si ea un organism viu) a dat un semnal fantastic. Inainte de inceperea filmarilor, ne-am testat toti, ca sa vedem la care din noi plantele dau alarma cea mai mare. Ei bine, semnalul cel mai mare (aura care aparea pe ecran) aparea la mine, pentru ca eu eram programata sa tai plantele, sa le stresez, sa le provoc suferinta si dureri. Detectasera din tot grupul cine urma sa fie „tortionarul” si lucrul acesta se vede pe film. Dar apogeul acestor relatii ciudate s-a petrecut intr-una din zile, cand ne-am dat seama ca ceva nu este in regula, fiindca semnalele plantelor erau disperate, si pana sa ne dam seama, deasupra mea a explodat un bec de iod. Am realizat atunci ca anticipasera accidentul (receptionasera inainte semnalul defectiunii tehnice – incalzirea becului). Am avut noroc ca nu mi-a luat parul foc. Dupa cateva zile, am descoperit chiar cioburi de sticla in pielea capului, dar am fost asa de incantati de faptul ca plantele sesizasera intamplarea, incat nu ne-am mai controlat sa vedem daca am patit ceva. Nu stiu daca mai exista filmul nostru, originalul se pare ca a fost forfecat pentru nu stiu ce festivitate de partid.

butterfly_on_blue_flower_wallpaper_flowers_nature_wallpaper_1024_768_1531

– Nu mai lipsesc decat vorbele, pentru ca plantele sa fie oameni…

– Sa stiti ca am realizat si sistemul acustic. Unul dintre cei mai buni electronisti pe care i-a avut Romania (a fost silit sa emigreze in Canada) a realizat un aparat de transformare a semnalelor din domeniul ultra-acustic, in domeniul obisnuit de frecventa. Apoi, am introdus metoda grafica de inregistrare pe potentiometre si cea de captare in infrarosu. Cand am inceput sa descifram, sa traducem semnalele respective, ne-am trezit ca aveam semnale diverse, mergand chiar pana la cele psihice, de natura sentimentala, deci psihoempatie. O modificare energetica tradusa acustic arata cum plantele tipa, plang, canta, se bucura, ba si mai mult, reactia lor la diferiti stimuli: agresiune, auditii muzicale, stari de emotie, patologie umana (semnalele respective au fost date in film). Pe de alta parte, pot sa va spun ca experimentand pe ficus sau pe opuntia (limba-soacrei), plantele pe care le vedeti aici, in laborator, prindeam postul de radio cel mai apropiat. Dar una dintre experientele cele mai interesante a fost facuta la Peris, unde Elena Cernei, cunoscuta interpreta de opera, avea un nuc imens, foarte batran. Punand senzorii pe frunzele lui, am prins emisiunea de muzica a lui Iosif Sava, vocea lui foarte clara. Deci, nucul nu numai ca primea informatia si o retransmitea, dar avea si capacitatea de a selecta frecventa pe care primea semnalul. Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii nostri: ca in timpul razboiului, taranii ascultau radioul cu galene, lipind firele de un cartof. Deci cartoful, fiind un organism viu, era sursa de obtinere a informatiei. Toate experimentele acestea ne-au determinat la un moment dat sa introducem un program de cercetare, dar n-am reusit, deoarece se facea apel la metode care intersectau domenii interzise la vremea aceea.

20070310141902_kopie von _dsc1539_3

Florile melomane

– Deci, plantele mai mari functioneaza ca si niste antene? Primesc si transmit semnale?

– Da. Si pasul urmator a fost sa vedem daca nu cumva si propriile noastre organisme interactioneaza cu plantele, sa vedem daca nu cumva aceste fenomene sunt valabile pentru toate structurile vii.Si atunci, am continuat experimentele incepute cu doamna Elena Cernei, privind influenta empatica a gandului asupra plantelor. Mai intai, ea canta ariile ei preferate din Carmen sau Trubadurul, si asta le impresiona foarte tare pe plante (acul cromografului inregistra un semnal al plantelor emis la auzul vocii ei). Dupa aceea, dadeam foaia inapoi si pornea inca o data acul cromografului, in vreme ce d-na Cernei canta aceleasi arii de opera, dar doar in gand. Ei bine, semnalele obtinute erau similare. Plantele citeau gandurile! Imi amintesc ca la realizarea filmului „Sensibilitatea plantelor” s-a petrecut o alta intamplare ciudata. La cantecul Mariei Tanase, Cine iubeste si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic), plantele reactionau cu o sensibilitate acuta, mai ales la incantatia „Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”; aproape ca simteai durerea in reactia lor. Dupa demonstratiile cu Elena Cernei, am cunoscut-o si pe Gabriela Cegolea, si ea cantareata de opera (a facut experimente extraordinare privind sunetul). Incet, incet, in jurul nostru s-au strans foarte multi specialisti si au inceput sa apara fundamentari ale celor descoperite de noi. In 1987, am luat premiul revistei „Flacara” pentru „atestarea fenomenului de comunicare la plante”, desi la acea data ni se interzisese, deja, cercetarea in acest domeniu. In 81, comunicarea plantelor era un subiect periculos chiar si de gandit, pentru ca se implica ideea informatiei pe care o furnizeaza in general materia, pana la nivelul transmiterii de la distanta a informatiei – e vorba, deci, despre hipnoza, telepatie, biostructura. Sigur ca lucrurile acestea existau in literatura de specialitate din lume, dar accesul la ea a fost foarte dificil pentru noi. Interesant a fost sa constatam, atunci cand am putut folosi si noi acele surse de informatie, ca desi noi modificasem conditiile de experimentare in comparatie cu occidentalii, ajunsesem mai aproape de metodologia care sa evidentieze asemenea fenomene.

url

Un singur tipar in tot Universul: spiritul divin

– Glumind putin, credeti ca ar trebui sa mergem la concert cu ghiveciul de flori melomane sub brat?

– Nici chiar asa, dar daca am alege pentru auditiile noastre de-acasa o muzica lipsita de agresivitate, clasica in special, acest lucru le-ar prinde foarte bine, si plantelor noastre din apartament. Imaginati-va ca vedeti in infrarosu cum „infloreste” aura, ca vedeti fluidul acela stralucitor care apare in jurul ei cand planta se bucura de muzica pe care i-o oferiti, ba chiar si de semnalul dat prin gand. De fapt, ar trebui sa incepem prin a fi buni cu toate fiintele din jurul nostru, chiar daca nu vorbesc acelasi limbaj cu noi.

Free-Desktop-Backgrounds-Nature-Flowers-Plants

– Ce-ati simtit dupa primele experimente, cand ati descoperit ca si lumea plantelor este vie, ca vorbeste si simte la fel ca si noi?

– Am inteles ca traim intr-o lume unde nu suntem singuri si unde nu putem face orice. A fost o imensa bucurie, dar si inceputul unui sentiment al responsabilitatii, pentru ca descoperi ca poti influenta extrem de mult ceea ce este in jurul tau si invers, actiunea tuturor fiintelor vii din aceasta lume poate avea influenta asupra vietii tale. Pentru mine, a fost si confirmarea ideii de unitate in diversitate a lumii vii, a descoperirii prezentei in toate a spiritului, a energiei care anima orice structura vie sau chiar nevie (aparent doar!) din lumea care ne inconjoara, confirmarea identitatii modelelor la nivel micro si macro-cosmic.

1280031163-KZLCK8P

– Mi se pare mie sau vorbiti despre Dumnezeu? – In privinta aceasta, exista o disputa foarte aprinsa… Noi, toti, am fost crescuti in ideea de evolutionism si consideram ca Universul porneste de la simplu la complex, dupa care, probabil, exista un colaps si reincepe un alt ciclu. Sunt o multime de teorii in acest sens. As vrea sa spun, totusi, ca elementele sistemului evolutionist merg din punct de vedere logic pana la nivelul de maimuta. Dar de la maimuta la om, acest hiatus care apare, aceasta ruptura de veriga, lipsa de dovezi, ne face sa ne intrebam cum a aparut, totusi, omul, in forma lui cu ratiune? Pornind de aici, lovindu-ne tot timpul de intrebari si raspunsuri, s-a pus problema existentei campului fundamental, a faptului ca toate structurile vii si nevii au un model informational, adica sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu. Dumnezeu e in toate. Eu sunt convinsa de existenta sa. E mai putin relevant pentru dvs. daca va spun asta. Important este ca, intr-adevar, exista acel cineva care iti programeaza de la inceput viata. De aici apare ideea de determinism, de aici apare ideea ca intamplarile nu sunt simple intamplari.

b_lovely-mountain-flowers

Piramida de la Pitesti

„E bine ca omul sa traiasca acolo unde a baut prima apa”

– O alta realizare „miraculoasa” care va apartine este si piramida de la Pitesti, construita in epoca Ceausescu. Cum ati izbutit sa obtineti acordul autoritatilor comuniste, in legatura cu o idee atat de noua si de „bizara”?

– Nu-mi explic nici acum, dupa atatia ani. Stiu numai ca ministrul Florescu Mihai, care era la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie, a vazut modelul facut de mine in miniatura (pe care il foloseam pentru studiul efectului de piramida) si m-a intrebat daca nu cumva am proiectul si pentru o piramida mai mare. M-am mirat si eu cand am zis: „Sigur ca da” si, desi nu ma pricepeam la constructii, piramida a aparut. Am fost ajutata de doi ingineri arhitecti, care au realizat planurile la scara 1:10 fata de piramida lui Keops, respectand toti parametrii piramidei din Egipt. Cu toate ca ulterior ni s-au pus multe piedici, am fost mirata sa constat ca am fost sprijinita in acea perioada de o serie de personalitati din domeniul politic, oameni foarte pasionati in intimitatea lor de asemenea domenii de cunoastere. Cert este ca piramida a fost terminata cu bine in 1985. Mai dificil a fost atunci cand Elena Ceausescu s-a oferit sa o viziteze, dar toata lumea m-a ajutat ca piramida sa nu fie vizitata. Cuplul prezidential a trecut numai pe deasupra, cu elicopterul, dar de sus se vedea ca o instalatie obisnuita. Oficial, ea a fost construita ca statie-pilot de urmarire a actiunii unor organisme (alge, bacterii) asupra apelor uzate, pentru purificarea lor. S-au facut si multe studii privind fenomenele de cristalizare, de polimerizare a rasinilor, studii de germinare rapida, de accelerare a proceselor de crestere. Dar adevarata noastra batalie cu instalatia de la Pitesti a fost pentru a demonstra efectul de forma (al piramidei) asupra apei. In piramida, apa se energizeaza si ajunge sa fie o apa primara, cum sunt apele plate, necontaminate. Pe masura ce se adauga in molecula de apa cate o particula – ca e de metal, ca e de nemetal sau saruri – i se schimba informatia initiala si incepe o deformare a ei, care duce la o deformare a actiunii sale. Apa este, si ea, purtatoare de informatie. Aceasta este de altfel una din temele noastre de cercetare, si chiar am mers la brevetare cu cateva proiecte.

7219568140_84f299b7e6_z

– Cine avea acces in piramida de la Pitesti si in ce conditii se lucra acolo? – Intrarea era permisa numai sub semnatura ministrului si a mea. De ce? Pentru a nu vulgariza sau pentru a nu aduce informatii eronate in mediatizarea acestui proiect. In toata aceasta activitate, un mare ajutor am primit din partea colectivului de acolo, fara de care n-as fi putut reusi. Din cauza fenomenelor speciale care se petrec in interiorul piramidei (metoda de scanare pe un computer, realizata de doi colegi ingineri, arata ca dincolo de imaginea fotografica a piramidei se mai vad si alte imagini, care se datoreaza existentei unui alt tip de informatii), timpul maxim de lucru acolo este de doua ore pe zi.

Pink lotus flower

– Care a fost ecoul in strainatate al realizarii acestei constructii?

– Toata lumea a fost frapata si se intreba cum am reusit noi s-o construim. A fost o surpriza pentru Vest faptul ca noi am reusit sa ridicam la Pitesti o replica a piramidei lui Keops, la scara 1:10 si, drept urmare, la Geneva, in 1992, am luat medalia de argint; tot in acelasi an, la Budapesta, ni s-a dat medalia de aur pentru activitatea in ecologie, iar in 93 am luat Marele Premiu la Salonul International de Inventica de la Nrnberg, Germania, unde iarasi a fost o surpriza pentru cele 64 de tari prezente acolo, ca grupul acela de romani a luat Marele Premiu. Dar, intre timp, noi realizasem inca o instalatie similara, cu ajutorul unitatii militare auto-moto 02210 din Bucuresti, asa ca si aceasta realizare a fost rasplatita prin Marele Premiu de la Nrnberg si prin cele doua medalii de aur primite. A urmat Bruxelles, unde am luat Medalia de aur la Salonul de Inventica si Premiul special al Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuala, prilej cu care juriul a tinut sa precizeze ca tarile din Vest au gresit netinand cont pana acum de potentialul uman al Romaniei.

blue-flower-beautiful-nature-1920x1200

– Cu atatea succese internationale, cum se face ca n-ati ramas peste hotare, in atatea calatorii pe care le-ati facut? Ce v-a tinut aici?

– In primul rand, pana in 89 n-am avut voie sa ies din tara, decat in tarile foste socialiste. Functiona, probabil, un sistem de garantie. Am pierdut, astfel, doua burse, una oferita de Suedia, in programul international de energie, si o bursa in Germania. In octombrie 1989, am fost pentru prima data in China, lucru care pentru mine a fost extraordinar, vreau sa va spun ca pentru cercetarea chineza am un deosebit respect. Dupa aceea, in 90, am fost invitata in Grecia si asa a inceput, intr-un fel, iesirea mea in lume, dar ideea de a ramane in alta tara nu m-a tentat niciodata. Poate e si varsta; dar nu stiam cum sa „tropai” sa ajung mai repede acasa. Si nici sotul meu, care a avut o bursa Humboldt de un an de zile in Germania si care are o educatie si o mentalitate in stil nemtesc (Stoica Godeanu, cercetator principal I, director la Institutul de Ecologie Aplicata Bucuresti), nu si-a dorit aceasta aventura. Si eu, si el, suntem mai putin aventurieri in viata si mai mult in stiinta, aici, da, suntem chiar foarte aventurieri. Si pe urma, stiti cum spunea Coanda: „E bine ca omul sa traiasca acolo de unde a baut prima apa!” (e vorba de memoria apei, un alt subiect care m-a pasionat si despre care am putea purta o discutie separata). Dimpotriva, la expozitiile si saloanele de inventica la care am fost, am simtit chiar o nuanta de nationalism care nu imi e caracteristica, in sensul ca simteam nevoia sa demonstrez ce facem noi aici si ca nu-mi e rusine ca sunt romanca. Nivelul potentialului creator in Romania este destul de ridicat, si eu sunt foarte multumita de studentii pe care ii am. Se ridica o generatie in care am foarte mare incredere. Sunt sigura ca nivelul cercetarii romanesti va fi sustinut de acesti tineri. Sigur ca nu sunt toti geniali, dar cei buni sunt in numar suficient de mare, ca eu sa fiu optimista.

Corina Pavel

Sursa: http://www.formula-as.ro/2004/613/diverse-13/minunile-d-nei-marioara-godeanu-4977


…..sunt …..prea multe intrebari ce ne coplesesc sufletul si prea putine raspunsuri care sa ne satisfaca asteptarile,

….prea multe nevoi care ne consuma timpul si energia pt a le implini si prea putine clipe reusim sa ne bucuram de reusita noastra,

…prea  multe provocari pe parcursul vietii si prea putin timp ne  mai ramane pt a ne cerceta sufletul si a ne stabili realele prioritati,

Richard Bach – Învataturi pentru suflete

Cum se împaca ceilalti cu ceea ce îti este dat tie nu e treaba ta, ci a lor.

Pentru a putea începe sa înveti orice, trebuie sa lasi la o parte siguranta pe care ti-o da ignoranta.

Tu esti cel care a cerut sa fie lasat aici, pe acest Pamant, astfel încat sa poti face ceva remarcabil, ceva care conteaza pentru tine, pe care nu ai fi putut sa-l faci nicaieri altundeva si nici altcandva.

Singurele lucruri care conteaza cu adevarat la sfarsitul sejurului tau pe acest Pamant, sunt:
– Cat de frumos ai iubit?
– Care a fost calitatea iubirii tale?

Semnul de recunoastere al ignorantei tale este taria cu care crezi în nedreptate si în tragic. Ceea ce omida numeste sfarsitul lumii, adevaratul maestru numeste fluture.

Cum anume vrei sa fii în urma acestei experiente – în ce fel vrei sa te fi schimbat în urma ei?

Nimeni nu te obliga sa înveti. Ai sa înveti cand ai sa vrei chiar tu.

Pentru ca tu sa te schimbi, e nevoie de o miza mare.

Pacatul originar este limitarea Sinelui. Sa nu o faci.

Ia aminte la ce îti spune viata. Ea îti arata tot ce trebuie sa stii despre ceea ce poti sa devii.

Ceea ce te inspira, te si ghideaza si te si apara.

Argumenteaza în favoarea propriilor limitari si, fara îndoiala, le vei avea.

Singura datorie pe care o ai, oricand, în cursul oricarei vieti, este sa-ti fii loial tie însuti.

Daca alegi siguranta în locul fericirii, o vei avea, însa cu acest pret.

Credinta eronata este sa accepti reguli fara sa fi reflectat întai asupra lor, cand mergi înainte pentru ca stii ca asta  asteapta altii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinte pe parcursul vietii daca nu esti atent.

Cati îsi traiesc vietile fara sa descopere vreodata ceea ce stiu sau ce iubesc?  Multi.  Este datoria ta sa nu îti îngadui sa ajungi ca ei.

Nu e nimic de iertat cand stii ca ai chemat la tine toate experientele din viata ta. De ce te-ai încrunta la cei care îti aduc ceea ce ai cerut?

Cel mai mult ai de învatat cand joci împotriva cuiva care te poate învinge.

Esti maestru în ceea ce ai trait, artizan în ceea ce traiesti si amator în ceea ce urmeaza a fi trait.

Cand traiesti cu maxima intensitate, nu mai conteaza deznodamantul jocului. Orice  s-ar întampla, este bine.

O viata este sansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant si creativ mod cu putinta.

Ti-ai reglat capacitatea de perceptie la o anumita frecventa, si numesti tot ceea ce poti vedea „lumea”. Te poti acorda, oricand, la frecvente noi.

O viata creativa si plina de iubire pentru ceva, orice, este o viata sanatoasa. Cand faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare si siguranta.

Primul pas pentru a te elibera de sub hipnoza este sa constientizezi ca ai fost în stare de hipnoza.

Nu exista paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfarsite pe care tu însuti le creezi, pana în momentul cand vei gasi solutia.

Nu exista lucru caruia sa nu-i poti da consimtamantul. Nu exista nimic din care sa nu te poti retrage.

Garantie pentru o viata grea si fericita:
1.Afla ce iubesti sa faci mai mult pe acest pamant.
2.Fa-l indiferent de ce îti sta în cale.
3.Daruieste ceea ce ai castigat în urma acestei iubiri, acelora care se arata interesati.

Împartasindu- ti iubirea, vei fi purtat catre o viata magica, a fericirii interioare, pe care altii, neîmpartasind- o cu tine, nu o pot cunoaste.

Daca darurile îti sunt mici, recompensa îti va fi pe masura. Daca daruiesti universuri întregi, recompensa îti va fi imensa.

Învata ceea ce stie magicianul si nu ti se va mai parea magie.

Orice rau ar fi sa-i faci altcuiva, fa-ti-l întai tie însuti.

Fa ceea ce ai visat întotdeauna sa faci si nu va mai ramane loc pentru regrete.

Pentru orice întrebare imagineaza-ti cel mai ciudat raspuns, total opus celui la  care te-ai putea astepta. Oare este valabil?

Unii spun sa înduri, unii spun sa slujesti, unii sa te detasezi. Dar cine îti spune sa gasesti ceea ce este cu adevarat bine pentru tine?

Sa înveti înseamna sa descoperi ceea ce stiai deja. Sa faci înseamna sa demonstrezi ca, într-adevar, stii. Sa-i înveti pe altii înseamna sa le amintesti ca si ei stiu, la fel de bine ca si tine. Sunteti, cu totii, învatacei, muncitori, învatatori.

Fiecare persoana, întamplarile vietii tale, toate sunt cu tine pentru ca tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi sa faci cu ele este treaba ta.

Cel mai bine stii sa îi înveti pe ceilalti lucrurile pe care tu însuti trebuie sa le înveti cat mai bine.

Sinele este Viata, Iubire, acel Ceva Magnific din centrul fiintei tale.
Sinele nu cunoaste limitarile impuse de spatiu-timp, la fel cum nu cunoaste tot ce înseamna griji, temeri sau credinte în viata ta.

Acel Ceva nu te priveste ca pe o fiinta bipeda de pe suprafata celei de-a treia  planete a unui mic soare de la marginea unei micute galaxii dintr-un univers neînsemnat, înghesuit, pentru o clipita, între miliarde si miliarde de alte universuri.

Acel Ceva te vede pe tine oglindindu-I propria imagine si îti ofera libertatea totala de a face tot ce îti doresti, în afara sa mori.

Pentru a aduce ceva în viata ta, imagineaza-ti ca este deja acolo.

Un dezastru înseamna o schimbare. Este o sansa deghizata, în straie prea largi.

Esti liber sa îti schimbi dimensiunea constiintei la întamplare, prin învataturi sau la vointa. Nu îti este însa permis, sa refuzi sa exprimi viata.

Nu exista o problema care sa nu îti lase un dar dupa ce trece. Cauti problemele  pentru ca ai nevoie de darurile lor.

Destinul nu te forteaza sa mergi într-o directie pe care nu vrei sa o urmezi. Tu esti cel care alegi. Destinul tau este în mainile tale.

Esti o fiinta a luminii. Ai venit din lumina, te vei întoarce în lumina; la fiecare pas te înconjoara lumina fiintei tale nelimitate.

Imagineaza-ti universul minunat si desavarsit. Apoi fii sigur de urmatorul lucru: Sinele si l-a imaginat putin mai bine decat ai facut-o tu.

Continua sa eviti problemele, si nu vei fi niciodata cel care le-a depasit.

Nu ti se va trimite niciodata o dorinta fara sa-ti fie daruita si puterea de a o realiza. S-ar putea însa sa fie nevoie sa depui efort pentru aceasta.

Nu exista greseli. Întamplarile pe care le atragi asupra ta, oricat de neplacute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu sa înveti ceea ce trebuie sa stii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu sa ajungi la telul pe care ti l-ai propus.

Ti-ai dat propria viata ca sa ajungi cine esti astazi. A meritat?

Viata EXISTA. Acolo te duci atunci cand ai nevoie de vindecare, alinare, energie,  perspectiva.

Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme daca problema este ca persoana ce trebuie ajutata nu vrea sa gaseasca rezolvarea.

Nu este nevoie sa te lupti ca sa traiesti potrivit dorintelor tale. Traieste cum vrei si plateste pretul necesar.

Motivul esential pentru care nu ai primit raspunsuri este ca nu ai pus întrebarile.

Principiile se schimba greu, pe nesimtite, si nu stii niciodata ca s-au schimbat pana cand, la un moment dat, ceva ce înainte era bine, acum nu mai pare a fi asa.

Insufletiri……….


Frumusetea naturii este egalata numai de frumusetea sufletului. Victor Hugo

Maretia naturii poate intretine in noi acea frumusete autentica a vietii pe care o data ce o cunoastem o vom iubi si cauta in permanenta. Noi, trebuie sa vrem sa ii acordam atentia cuvenita si sa o lasam sa ne inspire in tot ceea ce facem. Aceasta iubire se manifesta in spiritul nostru prin atingeri ce ne dezvaluie ca „simplitatea” fiecarei fiinte, frumusetea fiecarei privelisti pline de verdeata sau tablou decorat de spiritul naturii, trezeste in noi trairi inaltatoare, schimbul de sentimente si dialogul ce il purtam cu natura se face prin suflet, cuvintele pierzandu-si insemnatatea.

Natura, este maestrul cel mai initiat care ne poate calauzi in drumul nostru spre autocunoastere si autocontrol, secretul si valorile vietii se afla intiparit  in sufletul ei, cautand sa ii cunoastem si intelegem procesul de evolutie, manifestare si mesajele pe care ni le transmite in permanenta vom afla raspunsuri pe care le cautam dintotdeauna, insa…trebuie sa invatam cum sa le „observam” fara sa ii suprimam frumusetea.

Pot spune ca pentru mine natura este raiul pe care Dumnezeu ni l-a daruit din dorinta de a isi face simtita si mai puternic dragostea infinita ce ne-o poarta, atat timp cat vrem sa ii admitem existenta. Mi-as dori sa pot cuprinde in fiinta mea fiecare particica pe care natura o poate infatisa in toata aspectele ei, insa e imposibil sa ii pot cuprinde „necuprinsul”, dar caut sa ii pretuiesc, atat cat pot deocamdata, multumindu-i pentru daruirea ei si dragostea cu care ne tine in viata.

Invat in fiecare zi sa ma bucur de fiecare zvacnire de viata pe care natura\universul o intretine in tot, sa constientizez efortul ei de a lupta in fiecare secunda pentru a supravietuii si a-si dezvalui maretia,  sa vizualizez efortul fiecarui fir de iarba ce lupta sa se inalte, a fiecarei frunze care se deschide spre a fi mangaiata de lumina si caldura, a fiecarei flori care asteapta sarutarea si imbratisarea soarelui, ademenind prin mireasma si frumusetea ei curtoazia miilor de insecte ce isi au rolul lor in misiunea pe care intreaga natura o urmeaza in drumul spre  desavarsirea si implinirea planului divin.

Fiecare fiinta care completeaza tabloul naturii este importanta si isi are rolul ei bine stabilit, fiecare clipa e o provocare pentru supravietuire, aceasta lupta a naturii in toate aspectele ei consider ca are un grad inalt de demnitate pe care oamenii ar trebui sa si-l insuseasca si sa inteleaga ca universul isi are legile lui „morale” de la care daca ne abatem ajungem sa ne condamnam propria existenta.

E uimitor sa constientizezi cum natura cauta sa comunice in fiecare clipa cu noi, sa intelegem ca ne iubeste si ne poarta la sanul ei pretutindeni, ne inconjoara cu daruire si ne tolereaza de cele mai multe ori cand o ranim. Toate fiintele vii suntem parte din ea, legile ei sunt uneori dure, depasind puterea noastra de intelegere, insa acestea, de multe ori, sunt provocate de noi insine si de lipsa noastra de apreciere a darului vietii asa cum este stabilit de divinitate. Ea cauta, cat ii sta in putere, sa remedieze greselile noastre si sa ne atentioneze ca nu aceasta e calea prin care trebuie sa ajungem la esenta adevarului ascuns. Dorinta noastra de a deveni noi insine creatori a starnit, de multe ori, in spiritul naturii forte pe care nici noi nu le putem controla asa cum am dori si care se intorc impotriva a tot ce e viu, perturband echilibrul vietii in toate aspectele ei.

“What if the point of life has nothing to do with the creation of an ever-expanding region of control? What if the point is not to keep at bay all those people, beings, objects and emotions that we so needlessly fear? What if the point instead is to let go of that control? What if the point of life, the primary reason for existence, is to lie naked with your lover in a shady grove of trees? What if the point is to taste each other’s sweat and feel the delicate pressure of finger on chest, thigh on thigh, lip on cheek? What if the point is to stop, then, in your slow movements together, and listen to the birdsong, to watch the dragonflies hover, to look at your lover’s face, then up at the undersides of leaves moving together in the breeze? What if the point is to invite these others into your movement, to bring trees, wind, grass, dragonflies into your family and in so doing abandon any attempt to control them? What if the point all along has been to get along, to relate, to experience things on their own terms? What if the point is to feel joy when joyous, love when loving, anger when angry, thoughtful when full of thought? What if the point from the beginning has been to simply be?”
Derrick Jensen, A Language Older Than Words

Intrece-mi uimirea…………..


uf……….am gasit pe cineva mai boldit ca mine =))

 

Nivelul de civilizatie al unei natiuni este dat de atitudinea fata de animale!” Mahatma Gandhi

 


Arunci cand interactionam sufleteste cu tot ce ne inconjoara, vom descoperi ca prietenia care prinde viata si izvoraste din fiinta noastra nu tine cont de gen, rasa, specie.

„Limbajul prieteniei nu consta in vorbe ci in intelesuri.”
Henry David Thoreau

Atingeri autumnale

Strabate-naltator spre zari,

un cantec, nostalgic, de vioara,

Si-mi plange adanc in suflet

toamna trista, cenusie, solitara,

Caci iar copacii, tanguitori,

slobod duios din a lor brate, viata,

Rapusi de birul vietii, purced incet

spre-a reinnoi in ei speranta.

Ratacitor, patrunde adanc pe alei

pictate cu amintiri din suflet,

Absentul fantomatic, ce-si poarta

pasii, neiertator, prin cuget,

Fosnind prin clipele trecute, cazute

si purtate spre-un ruginiu apus,

De timpul ce-a rapit culoarea sevei vii,

cand bruma rece a noptii, le-a rapus.

Doar vantu-si fredoneaza melancolic,

spre cer, soaptele reci, golite,

De trilul din vazduh, ce-a amutit,

plecand spre alte orizonturi insorite.

Lillo

Imbratisarea cerului instelat


Frumusetea nu se masoara prin cantitatea ei. O singura floare scoate in evidenta un copac mare. O singura stea ofera armonie imensitatii cerului intunecat. (Rabindranath Tagore)

.….atunci cand imi simt fiinta coplesita de tristete, datorita luptelor pe care viata le intretine in suflet mai mult sau mai putin voit, ……caut sa evadez sufleteste…..vizualizand tot ceea ce fizic e mai greu de patruns sau de atins, sa constientizez minunea a tot ce exista si sa-i inspir prufunzimea, sa ma las cuprinsa de  sublimul din ceea ce ma inconjoara….. in acel moment intreaga mea fiinta e coplesita de miracolul vietii, simt cum intreg universul se contureaza  in fiinta mea si renaste speranta, in acel moment sentimentul de plenitudine imi armonizeaza spiritul iar sufletul imi plange de fericire cand toata aceasta forta profunda il invaluie………dorind  sa pot impartasi sau sa darui aceste trairi fiecarei fiinte existente  ………


Anima şi Animusandrogyn

Sperând, am rătăcit, prin vieţi deja de mult uitate,

Te-am căutat suflete drag … şi prin eternitate,

Mi-am îmbrăcat fiinţa în viaţă şi sufletul în moarte,

Migrând din soartă-n soartă, prin vieţi nenumărate

Trăiam, visând avid, să pot să te iubesc de aproape.

Am fost precum deşertul însetat de viaţă,

Am fost şi ceru-nstelat ce îl priveai în faţă,

Am fost şi vântul mut ce-nconjura pământul,

Am fost şi-n visul tău să pot să-ţi  aud gândul.

Şi acum eu rătăcesc, cu-o nouă soartă, străbat iar infinitul,

Păşind printr-un destin modest,  iţi port în mine vidul,

Mă motivează amintirea, trăirilor, de amprenta ta lăsate

În sufletul meu frânt, ce-i condamnat să meargă mai departe

Prin veşnicii necercetate, să răscolesc… şi să te aduc aproape.

Lillo 

 


……oare de ce „absentul” din fiinta noastra se impune mai presus de tot ce exista in noi?……….


Minunata lumea a plantelor

Florile, o mangaiere duioasa a naturii pt sufletul oricarui admirator. Natura, ne dezmiarda pe noi toti acceptandu-ne cu atata daruire, dezvaluindu-ne in fiecare clipa chipul ei plin de grandoare si care emana o dragoste pura, un tablou plin de viata, parfum, culoare, muzica,  ………….stralucire……..ce ne inunda sufleteste, cuprizandu-ne in imbratisarea ei plina de armonie.

Intr-o pernanenta evolutie spre desavarsire, natura…..a  cautat intotdeauna o modalitate de a comunica cu noi, de a ne dezvalui cata dragoste poate cuprinde „spiritul” ei, cu cata daruire ne hraneste cu viata din viata ei, fiind intr-o permanenta transformare pt a ne putea asigura existenta.

Sufletul nostru a devenit ” surd si orb” de-a lungul timpului, ne-am indepartat atat de mult incat spiritul naturii ne este oarecum strain, consideram ca totul e normal sa fie asa, ca oxigenul, apa, vegetatia……. trebuie sa existe ………  nu-i mai suntem recunoscatori pt tot ce ea ne ofera……si cate ne ofera……… toate bogatiile noastre materiale si nu numai sunt darurile ei………si tot mai vrem fara sa ne oprim ……..in timp ce dorintele/nevoile noastre umane au devenit condamnarea ei la moarte…….ceea ce constientizam sunt doar sacrificiile noastre ….altele nu sunt luate in considerare……..

Pt cei curiosi si dornici sa-si insuseasca „si” un alt mod de perceptie a lumii vegetale…….

Citez

Sursa: http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=tematic&s_id=28778

„Spionii vegetali
04.08.2006 (Arhiva)

* Anul acesta se împlinesc 40 de ani de cînd s-a descoperit că plantele sînt capabile să comunice şi să aibă sentimente

Oamenii cred că povestea despre sentimentele plantelor ţine de science-fiction. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de cînd un cercetător american a descoperit că plantele pot comunica între ele, dar şi cu oamenii. Ele nu numai că nu sînt imobile cum s-a crezut secole de-a rîndul, dar transmit şi sentimente, pot fi agresive sau prietenoase, geloase, supărate, fericite, altruiste sau egoiste, au compasiune. Sînt nişte spioni tăcuţi, dar discreţi, care asistă la evenimentele din viaţa noastră. Poate că vegetarienii ar trebui să-şi revizuiască părerea că animalele merită cruţate, iar plantele nu. Lumea vegetală are o viaţă secretă a ei, pe care n-o percepem. Plantele sînt fiinţe la fel de vii ca şi noi, ne simt, ne urmăresc şi încearcă să ne transmită ce au de spus.

 Sufletul lumii vegetale

Fără plante nu am putea nici respira şi nici mînca. Pe dosul fiecărei frunze, 75 de milioane de kmp de ţesuturi vegetale se străduiesc să devoreze gazul carbonic şi să expire oxigen. Din cele 375 de miliarde de tone de hrană care se consumă în fiecare an pe planetă, partea cea mai importantă vine de la plante. Oamenii se simt fericiţi atunci cînd trăiesc înconjuraţi de verdeaţă. Florile ne însoţesc acasă, la serviciu, la evenimente festive. Le oferim dragoste şi respect. Casele noastre se înfrumuseţează cu grădini, oraşele cu parcuri, ţările cu rezervaţii naturale. Sîntem înconjuraţi de plante, dar nu ştim că ele sînt martore la stările noastre sufleteşti. Mai mult, ne judecă, ne avertizează cu privire la nenorocirile ce se vor întîmpla, funcţionează ca nişte veritabile detectoare de minciuni. A purta o conversaţie cu plantele nu trebuie considerat un gest caraghios. O dovedesc numeroasele experimente ştiinţifice.



Plantele se mişcă

Darwin a demonstrat că fiecare cîrcel este înzestrat cu puterea de a se mişca independent de ceilalţi. La începutul secolului XX, biologul vienez Raoul France a emis ideea, şocantă pentru naturaliştii din vremea sa, că plantele se mişcă la fel de liber şi de graţios ca cele mai mlădioase animale, numai că noi nu ne dăm seama de aceasta pentru că mişcarea se petrece într-un ritm mult mai lent decît putem percepe. În perioade de secetă, rădăcinile în căutare de umiditate sparg reţelele de canalizare şi se înfig, cum e cazul lucernei, pînă la 12 metri adîncime, străpungînd obstacolele de beton. O tulpină de secară are circa 13 milioane de radicele, însumînd mai bine de 600 de kilometri. Un cîrcel are nevoie, în medie, de 67 de minute ca să dea un ocol complet spaţiului din jurul său, iar atunci cînd întîlneşte un suport, îi ajung 20 de secunde ca să înceapă să se răsucească în jurul obiectului respectiv. Dacă mutăm o plantă de la locul ei, în mai puţin de o oră îşi va schimba direcţia, în funcţie de noua poziţie.



Viaţa secretă a plantelor

În „Viaţa secretă a plantelor“, cartea care a făcut senzaţie la mijlocul secolului trecut, autorii Peter Thompkins şi Christopher Bird descriu experimentele făcute în acea perioadă pentru a demonstra că plantele au metode de comunicare specifice. S-a descoperit că ele disting sunete pe care urechea omenească nu le poate percepe şi unde luminoase, invizibile pentru om, cum sînt razele infraroşii şi ultraviolete. Plantele sînt sensibile în special la razele X şi la frecvenţa înaltă folosită în transmisiile televizate. Cei doi cercetători au plecat de la concluziile lui France: „plantele sînt înzestrate cu toate atributele fiinţelor vii şi se dovedesc capabile de cele mai violente reacţii cînd sînt maltratate şi de cea mai vie recunoştinţă faţă de cineva care Ie înconjoară cu dragoste şi le îngrijeşte din suflet“. Numai că la vremea aceea studiile publicate de el au fost fie ignorate de specialişti, fie considerate pure elucubraţii.



A ghicit gîndul omului

În 1966, Cleve Backster, cel mai apreciat specialist american în detectarea minciunilor, a conectat unul dintre electrozii poligrafului său la una dintre frunzele unei plante tropicale. Backster era curios să vadă dacă, turnînd apă la rădăcină, planta va reacţiona în vreun fel. Pe bandă, acul poligrafului a lăsat urme care indicau o reacţie similară cu aceea a unei fiinţe umane supuse unui stimul emoţional scurt. Uluit, Backster a înţeles din oscilaţiile specifice ale aparatului, că plantei i-a plăcut apa. Şi-a continuat experimentele. Gîndindu-se ce să mai încerce, Backster şi-a închipuit că arde o frunză. Peniţa a început să deseneze o curbă energică, prelungită în sus. Planta îi ghicise gîndurile şi s-a speriat. Mai tîrziu, Backster s-a prefăcut că vrea să aprindă chibritul. Reacţia a fost nulă. Planta părea că poate face diferenţa între intenţiile reale şi cele simulate.



Şi plantele leşină

Cercetătorul a crezut că e ceva în neregulă cu poligraful, aşa că şi-a echipat laboratorul cu aparatură performantă. A supus la teste asemănătoare peste 25 de specii de plante şi fructe printre care salata verde, ceapa, portocalele şi bananele. Acestea reacţionau nu numai la ameninţările venite din partea cercetătorilor, ci şi în faţa unor pericole potenţiale, ca de exemplu apariţia bruscă a unui cîine în încăpere. „Plantele văd poate mult mai bine fără ochi decît văd oamenii cu ochii“, a conchis el. El a mai observat că atunci cînd o plantă e ameninţată cu distrugerea şi simte acest pericol sau iminenţa unei agresiuni exterioare, se apără „leşinînd“, ca o fiinţă omenească. Backster a conectat un filodendron la galvanometrul T şi a încercat să ghicească care e anul naşterii unui prieten. A început să rostească pe rînd nişte ani. Planta a determinat abaterea acului atunci cînd anul a fost ghicit, semn că a identificat reacţia emoţională a omului la rostirea adevărului.



Cei mai buni detectivi

Încercînd să vadă dacă plantele sînt înzestrate cu memorie, Backster a pus la punct un scenariu în urma căruia trebuia demascat un răufăcător. A aşezat două plante în aceeaşi cameră. Şase poliţişti legaţi la ochi au tras cîte un bileţel dintr-o pălărie. Pe unul din ele scria că poliţistul trebuia să distrugă una dintre plante. Agentul trebuia să comită fapta în cel mai mare secret: singurul martor al crimei trebuia să rămînă cea de-a doua plantă. Planta-martor n-a avut nicio reacţie la poligraf la trecerea celor cinci nevinovaţi prin dreptul ei, dar acul a oscilat nebuneşte la apropierea făptaşului. Cînd o tînără a fost găsită asasinată într-o fabrică din New Jersey, Backster a fost însărcinat de poliţie să investigheze principalii suspecţi cu ajutorul detectorului de minciuni. Backster s-a gîndit să conecteze la poligraf fiecare dintre cele două plante ornamentale care se aflau în biroul unde fusese descoperit cadavrul. Toţi suspecţii au trecut prin încăpere. Plantele n-au reacţionat deloc. Ulterior, s-a găsit ucigaşul. Nu era dintre muncitorii uzinei.



Dragoste la distanţă

Între o plantă şi stăpînul ei pare a se stabili o relaţie afectivă. Folosind cronometre perfect sincronizate, cercetătorul a constatat că plantele lui continuau să reacţioneze la gîndurile care-i treceau prin minte în timp ce se afla în altă încăpere, pe culoar sau chiar pe stradă, la o depărtare considerabilă. Plantele lui au reacţionat pozitiv în clipa cînd el s-a hotărît să se întoarcă acasă la New York, de la 20 de kilometri depărtare. O altă plantă a reacţionat emoţionată în clipa cînd, la o comunicare ştiinţifică, a fost proiectată asistenţei o fotografie a ei. Backster a izolat o planta într-o cutie de plumb. Efectele asupra poligrafului au fost aceleaşi. Poligraful reacţiona şi cînd stăpînul se tăia la deget. Plantele erau sensibile la moartea celulelor. Ba chiar şi la moartea bacteriilor din ţeava chiuvetei atunci cînd cercetătorul a turnat dezinfectant.


Rumoare în lumea ştiinţei

După doi ani şi jumătate, Backster a început experimente mai complicate. A conectat trei plante la trei galvanometre, în trei camere diferite, iar în altă încăpere, a opărit un crevete. Toate cele trei plante au reacţionat în acelaşi moment şi cu maximă violenţă la moartea crevetelui. Această experienţă şi rezultatele au fost consemnate în 1968 în articolul „Dovezi ale unei reacţii primare la vegetale“, din The International Journal of Parapsychology. Acel număr a fost solicitat în tiraj suplimentar. S-a stîrnit o adevărată nebunie în presă şi lumea ştiinţifică. Uluitoarele dezvăluiri ale lui Backster au suscitat un asemenea interes încît în întreaga lume secretarele şi menajerele au început să discute tot felul de intimităţi cu plantele lor. Descoperirea lui Backster a determinat folosirea plantelor în diagnosticarea medicală, investigaţia criminalistică sau în domeniul spionajului. Cu subvenţiile care au început să curgă din toate părţile, Backster şi-a procurat echipamentele cele mai scumpe.



Detectoarele infidelităţii

După Backster, mai mulţi fizicieni, biologi din întreaga lume au început să facă experimente pe plante înregistrîndu-le reacţiile la acţiunea diferiţilor stimuli. Pierre Paul Sauvin, un specialist în electronică din West Petterson, a reuşit să schimbe sensul de deplasare al unui trenuleţ în funcţie de gîndurile şi de emoţiile pe care le transmitea conectat la o plantă. A repetat experienţa în faţa publicului de la Madison din New Jersey. A mai reuşit să aprindă lumina folosind reacţiile plantelor conectate la un comutator. A studiat şi reacţiile la plăcere ale plantelor. A plecat departe cu o iubită, iar plantele au reacţionat la plăcerea lui, declanşînd comutatorul. Putea să devină bogat vînzîndu-şi invenţia soţiilor geloase. Dar descoperirea lui n-a avut succes fiindcă nimeni n-a vrut să investească într-un aparat de depistat infidelităţile. Sauvin a mai reuşit să facă să decoleze un avion miniatural şi să deschidă uşa garajului cu ajutorului gîndului transmis plantelor. Armata americană s-a arătat în sfîrşit interesată, dar rezultatele au rămas secrete.


Vocea cactusului

Doctorul Ken Hashimoto, colaborator al poliţiei japoneze în detectarea minciunilor, auzind de experienţele lui Backster a încercat să dea unui cactus o voce cu ajutorul unui echipament electronic conceput de el. Vocea plantei semăna cu bîzîitul ascuţit al cablurilor de înaltă tensiune. Soţii Hashimoto au reuşit să înveţe planta să numere şi să socotească cu numere pînă la 20. Lucrarea sa „Introducere în percepţia extrasenzorială“ a fost solicitată în 60 de tiraje, iar „Misterele lumii quadridimensionale“, în 80. Chimistul Marcel Vogel din Los Gatos, angajat la firma IBM pe la mijlocul anilor ’50, a rupt două frunze şi în fiecare zi s-a gîndit la ele. La una, sugerîndu-i că e încă în viaţă, la cealaltă, ca la una moartă. După o săptămînă, prima părea abia smulsă de tulpină, cealaltă era uscată. Era convins că e vorba de transfer de „energie psihică“ şi că intenţionalitatea creează un cîmp energetic.



Gelozie vegetală

În primăvara lui 1971, Vogel a început o nouă serie de experienţe. Cerînd unui prieten să transmită nişte gînduri unui filodendron, reacţia plantei s-a stins repede. Prietenul a dezvăluit că s-a gîndit că filodendronul lui de acasă e mult mai frumos. Vogel a conchis că plantele au amor propriu. Ele manifestă aversiune sau simpatie profundă şi faţă de anumiţi oameni. Eileen-Elixir Caddy a dezvoltat o grădină, transformînd-o într-un adevărat Eden, deşi solul era arid. A fost bănuit că uriaşele lui legume sînt obţinute cu îngrăşăminte. Profesorul Lindsay R. Robb, expert în probleme de agricultură al Organizaţiei Naţiunilor Unite, n-a putut da o explicaţie şi totul a fost considerat un mister. În realitate, stăpînul obţinuse rezultatele doar vorbind frumos cu plantele. Pare incredibil, dar aceasta este realitatea: plantele sînt nişte fiinţe vii, cu personalitate proprie. Cleve Backster, cel de la care a pornit totul, este în prezent preşedintele Fundaţiei de cercetări Backster. Într-un interviu realizat în 2003, el afirma: „În fiecare celulă se găseşte un fel de conştiinţă ancestrală. Cîmpul energetic posedă o natură universală, căci îl au toate fiinţele vii“.


Şi plantele ruseşti comunică

Sovieticii au experimentat şi ei capacitatea plantelor de a comunica. În anul 1972, la Institutul de Medicină Clinică şi Experimentală din Novosibirsk, cercetătorii Kaznacheev, Surin şi Mihailova au înregistrat o conversaţie între două culturi de celule identice, dar izolate total printr-un perete de cuarţ. Infestarea uneia dintre culturi cu un virus distrugător a fost însoţită de apariţia unei afecţiuni similare la lotul martor. S-a presupus că transmiterea informaţiei între cele două culturi s-a realizat pe lungimea de undă a radiaţiei ultraviolete, transmisie permisă de cuarţ, dar blocată în cazul folosirii sticlei obişnuite. Celulele nu erau integrate într-un organism şi, în consecinţă, nu existau legături nervoase între ele, care să le permită captarea şi decodificarea informaţiei. În ciuda acestui fapt, comunicarea s-a produs.

Confirmări româneşti

Se pare că printre cele mai răsunătoare rezultate în domeniu sînt cele obţinute de români. Biologul Marioara Godeanu (foto dreapta) a demonstrat că plantele vorbesc între ele, au sentimente şi trăiri afective, asemenea oamenilor. În 1975, a observat cu surprindere că plantele-martor, care se aflau la o oarecare distanţă de cele supuse experimentului, mureau în număr mai mare decît cele care erau otrăvite efectiv cu substanţe toxice. Planta-martor, cea care asista la execuţia suratei ei, primea un semnal de la condamnata la moarte şi suferea la fel de mult ca şi ea. Concluzia cercetătoarei a fost: „plantele comunică între ele printr-un sistem energo-informaţional, adică îşi transmit una alteia informaţiile prin emisie şi captare de energie“.

Dovezi filmate

Experimentele cercetătoarei au continuat. A înregistrat pe computer reacţia copacilor atunci cînd în pădure a intrat un tăietor de lemne. „Strigătele pădurii se văd pe monitor“, mărturiseşte ea. Marioara Godeanu a făcut două filme, „Dincolo de tăcerea plantelor“ (1981) şi „Sensibilitatea plantelor“ (1982). Televiziunea Română le-a vîndut în 15 ţări, dar în România au fost difuzate trunchiat, la Teleenciclopedia. Lumea a crezut că sînt documentare americane. În realitate, excepţionalele experimente erau româneşti şi au primit o grămadă de premii internaţionale. Unele mai sînt atribuite şi azi, deşi cercetările s-au desfăşurat acum 25 de ani. În timpul filmărilor, plantele au reacţionat oripilate în prezenţa unui operator care consuma alcool.


Cercetări interzise

Unul dintre cei mai buni electronişti români a realizat un aparat de transformare a semnalelor din domeniul ultra-acustic în domeniul obişnuit de frecvenţă. Apoi, s-a introdus metoda grafică de înregistrare pe potenţiometre şi cea de captare în infraroşu. „O modificare energetică tradusă acustic arăta cum plantele ţipă, plîng, cîntă, se bucură“, susţine cercetătoarea. Ea a mai observat că putea prinde posturi de radio şi emisiuni TV în timpul experimentelor cu plante. „Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii noştri: că în timpul războiului, ţăranii ascultau radioul cu galene, lipind firele de un cartof care e un organism viu“. Cercetările n-au putut fi continuate, conducerea vechiului regim nu a aprobat exprimente în domenii pe care le interzisese şi care puteau fi folosite împotriva conducătorilor.


O teorie controversată

Cu toate rezultatele notabile, teoriile cum că plantele emit informaţie sînt privite cu rezerve nu numai pentru nota lor de senzaţional, ci şi pentru motivul că în lumea vegetală nu s-a putut descrie încă o structură nervoasă – singura considerată de ştiinţă ca aptă să prelucreze informaţia. Dar adevărul constatat empiric rămîne incontestabil: un pom, o plantă sau o floare faţă de care, în afară de hrana ce i-o dăm, manifestăm şi tandreţe, are o dezvoltare mult mai prosperă decît dacă avem o atitudine indiferentă sau chiar ostilă. Plantele ne „vorbesc“, chiar dacă nu o fac prin grai articulat.

Şi plantele au amor propriu

Există plante care nu se înghit unele pe altele, nu acceptă să stea în aceeaşi vază sau care se luptă să arate mai arătoase decît celelalte. Iată cele mai cunoscute „antipatii“ şi atracţii între plante: narcisele şi liliacul nu suportă lalele, trandafirii nu se înţeleg cu garoafele, în schimb acceptă pătrunjelul, ceapa şi usturoiul. Lîngă lăcrămioare nu rezistă niciun fel de flori, viţa-de-vie respinge varza, dar îngăduie prezenţa macului. Măslinul nu suportă stejarul, mesteacănul şi pinul sînt bucuroşi să-şi ţină companie unul altuia, sub fagul roşu nu creşte nimic, nucul şi stejarul nu se pot suferi, ridichea cu hreanul se înţeleg de minune. Din punct de vedere chimic, aceste fenomene se bazează pe eliminarea şi asimilarea unor substanţe.


Cititori în viitor

Plantele din experimentele lui Backster s-au dovedit sensibile la evenimente ce erau pe cale să se întîmple. În timpul filmărilor, plantele Măriucăi Godeanu i-au avertizat pe oameni că va exploda un reflector, dar nimeni n-a ştiut să interpreteze semnalul la timp. Oamenii simpli au aflat însă de mult de puterea de anticipare a plantelor. În India creşte o specie numită Arbrus precatorius, care e atît de sensibilă la influenţele electrice şi magnetice încît e consultată de indigeni de secole pentru previziunile meteorologice. Botaniştii de la Kew Gardens din Londra, primii care au cercetat acest aspect, au descoperit că Arbrus precatorius poate fi folosit cu succes la previziuni corecte în privinţa cicloanelor, a uraganelor, tornadelor, cutremurelor de pămînt şi a erupţiilor vulcanice.


Aparatul sincerităţii

Galvanometrul este o componentă a poligrafului (detectorul de minciuni) care, atunci cînd apar imagini sau emoţii în starea unui om, face să oscileze un ac sau o peniţă pe un tambur care se învîrte încet. Acest aparat a fost inventat la sfîrşitul secolului XVIII de un iezuit din Viena, părintele Maximilian Hell, astrolog oficial la curtea împărătesei Maria-Theresa, dar mai tîrziu paternitatea sa a fost atribuită fizicianului Luigi Galvani. Astăzi, galvanometrul este folosit conectat la un circuit electric ce poartă numele de Puntea lui Wheatstone, în onoarea fizicianului englez care a inventat telegrafia fără fir, sir Charles Wheatstone.


Plante melomane

Plantele sînt foarte sensibile la muzică. În Canada, pe marginea lanurilor de grîu, au fost montate difuzoare din care răsună muzică pentru cereale. S-a dovedit că grînele apreciază în mod deosebit muzica clasică, crescînd mai repede şi mai sănătoase şi făcînd mai multe seminţe. Muzica modernă are efecte opuse. La cîntecul Mariei Tănase, „Cine iubeşte şi lasă“, plantele Marioarei Godeanu au reacţionat cu o sensibilitate acută, simţind emoţia transmisă de cîntăreaţă.”

 


Love likes coincidences 2011

(Filmul on-line http://serialeturcestitv.wordpress.com/filme/dragostea-indrageste-coincidentele/ )

…..un film ce poate trezi pe moment in suflet sensul si scopul iubirii …….il recomand celor care percep iubirea dincolo de legile vietii …….celor care inca cred in marea iubire…..:)

Versurile melodiei (Love Likes Coincidences)

Am obosit sã mã pierd cãutându-te
Când cred cã te-am gãsit
Mã simt îndepãrtatã
Ãsta va fi un rãmas bun ciudat
Pentru cã adevãrul este
Cã vei fi întotdeauna înãuntrul meu
Indiferent cât de departe voi merge
Esti cu mine pretutindeni
Nu existã cuvinte
La revedere
La revedere
La revedere
Cred cã m-am nãscut cu sufletul unei iepe
Este în sângele meu sã galopez
La revedere
Puþinã apã, puþinã iarbã
Acasã este pretutindeni
Duc lumea în spate
Fiecare limbã este a mea
Dar nu existã cuvinte
Plec
La revedere
La revedere

Pe scurt pentru mine………marea iubire……..daca ai sansa sa o intalnesti,  si el si ea simt instantaneu ca „sufletul” fiecaruia devine dependent de cealalta persoana, respira prin intermediul celuilalt, traieste momente de o profunzime aparte,  fiecare simtie nevoia sa devina din ce in ce mai bun, parte componenta a existentei celuilalt,  trairile nu poti descrie ceea ce intretine ea…..insa radiezi la propriu cu toata fiinta, viata vibreaza in tot ce te inconjoara……… conexiunile sunt atat de profunde incat orice sacrificiu are un alt sens, fiecare clipa devine completa  in prezenta celuilalt,  se accentueaza nevoia de comunicare in toate formele ei posibile si atinge acel dialog profund ce nu are nevoie de cuvinte, preferi sa te ranesti pe tine deoarece e mai putin dureros, atat suferinta cat si fericirea celuilalt isi amplifica intensitatea asupra propriei persoane ……….daca nesansa te desparte de celalalt, fizic traiesti insa sufleteste simti cum moare viata in tine………nevoia celuilalt de propria-ti persoana intregeste si implineste in tine scopul existentei……

In permanenta suntem impulsionati de forte pe care nu le putem controla, invaluindu-ne in necunoscutul pe care il intretinem mai mult sau mai putin constient in fiinta noastra. Nevoia de cunoastere si implinire a propriilor aspiratii ne poarta pretutindeni, oferindu-ne posibilitatea de a fi recunoscuti sau de a recunoaste si regasi in lumea interioara a celor pe care ii intalnim cele mai frumoase motivatii in lupta spre implinirea fiintei noastre. Nimic nu e intamplator, toate succesiunile experientelor noastre au un scop aparte, ne ajuta in timp sa ne cristalizam o serie de concepte in ce priveste valoarea si sensul existenta noastra. Oricat am incerca sa gasim acel ceva autentic, nu-l vom recunoaste daca nu suntem pregatiti si sa-l pretuim. Cu totii suntem supusi unor examene ale destinului avand ca tinta, printre altele, constientizarea faptului ca evolutia fiecarui individ este posibila prin intermediul celorlalti si nu individual,  ca ego-ul nu trebuie sa isi impuna vointa in viata celorlalti, ca libertatea de a decide ne apartine in egala masura tuturora, ca evolutia spiritului e esentiala si se poate atinge prin daruire, devotament, acceptare, ……….prin sensul cel mai pur al iubirii, pe care doar sufletul o poate intretine.


„Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste” – citat de Blaise PASCAL

Gandurile noastre ne  influenteaza modul de viata, ele intretin in spiritul nostru starea de buna dispozitie sau de indispozitie, ele determina atitudinea noastra de zi cu zi, ele sunt ca un magnet ….insa atractia de data aceasta e echivalenta cu ceea ce emitem……. daca transmitem energii pozitive – acestea vor fi atrase ……………

Citez

„Greg Braden impreuna cu alti cercetatori au pregatit un documentar revolutionar, care incearca sa explice una din legile care stau la baza universului nostru si anume legea rezonantei.
In el, veti avea bucuria/ocazia sa ii (re)vedeti pe dr. Bruce Lipton si Rupert Sheldrake, Masaru Emoto, Eric Pearl, Gregg Braden, J.J.Hurtak, Pat Atanas, James Sigafoose, Ervin Laszlo, Lynne McTaggart si altii…

„Trăim în vremuri interesante! Pentru prima dată în istoria descoperirilor ştiinţifice recente se arată faptul că înţelepciunea învăţăturilor antice a avut dreptate: gandurile noastre au un efect – tot timpul şi în tot universul. Totul este conectat la tot şi această idee se găseşte reflectată în multe domenii ale vieţii, deoarece „Legea Rezonanţei” este de fapt un aspect fundamental al existenţei noastre.
În film sunt ridicate la fileu nişte întrebări :
Daca dorim ceva – cum functioneaza aceasta lege si ce ar trebui facut pentru a avea succes in implinirea acestei dorinte? Care sunt dovezi stiintifice ale puterii gandurilor, sentimentelor şi viziunilor noastre?
Autorul de succes Pierre Franckh pune aceste întrebări şi multe altele la 25 de cercetători şi experţi din întreaga lume şi a creat un film documentar revoluţionar care să conecteză două lumi: lumea spirituală şi cea ştiinţifică. Pe parcursul unui an, el a călătorit în jurul lumii, a luat interviuri multor oameni faimoşi, oameni de stiinta şi experţi foarte importanţi printre care enumerăm pe : Dr. Bruce H. Lipton, Gregg Braden, dr. Rupert Sheldrake, Prof. Dr. Dr. Ervin Laszlo, Prof. Dr. Fritz A. Popp, Lynn McTaggart Bärbel Mohr, Prof. Dr. James Hurtak, Dr. Masaru Emoto, dr. Eric Pearl, prof. dr. Hans-Peter Dürr, Dr. James L. Oschman, Dr. John Hinwood, Dr. James M. Sigafoose, Patricia Atanas, Dr. Peter Bancel, Renée Coltson, dr. Desiree Hurtak, Anna Rocker, Isabelle de Fallois, Michaela Merten, Julia Franckh, Fantuzzi, Lionel Wharton şi Max Alberti.”

 


……….limbajul trupului exteriorizeaza mult mai profund prin dans trairea noastra interioara decat o pot face adeseori cuvintele……..

dansul….un zbor al sufletului, o incantatie a spiritului eliberata prin expresia trupului, o incercare de evadare din limitele materiei, dorinta de a surprinde trairile celuilalt, de a le intretine si intensifica, un dialog ce suprinde profunzimi pe care graiul nu le poate atinge, conexiuinile sufletesti si nu numai ce pot fi atinse pot fi atat de profunde si pot intretine in noi sentimente inaltatoare ………….

…..se spune ca in viata iubesti cel mai mult ceea ce iti este imposibil sa faci…………ma recunosc………iubesc multe si pot face atat de putine……………nu-i bai ma voi revansa …………:)


….emotia vietii, in sensul cel mai profund, prin atingerile ei inaltatoare ne incarca sufletul pana intracolo incat suferinta nu mai are puterea sa ne consume energia vitala ci isi schimba continutul, manifestand in noi nevoia de a percepe  si  intretine iubirea in toate formele ei posibile……….



Aripi de viata

Noi toti pasim in viata, trecator, prin dulcea-i aventura,
Predestinati, purtand in suflet si in trup, jumatati de masura.
Ne avantam prin soarta, copii fiind, hranim in noi credinta,
Nestingheriti si-ncrezatori, ne hazardam, spre-a ne-ntregi fiinta.
Nutrind in noi sperante, ne ancoram de vise pictate printre stele,
Imbratisand in suflet, avid, duioasa mangaiere, a vietii efemere.
Suntem cu totii un amplu zbor, in drum spre-a noastra implinire,
Strabatem zarile albastre, vrajiti fiind, de atata stralucire.
Pasind adeseori naivi, prin vise iluzorii, ranim in noi iubirea,
Dar viata ce vibreaza-n trup, ne-mbie iar, sa-i traim daruirea.
Cu aripi noi, spre alte orizonturi, ne inaltam increzatori privirea,
Ne avantam plutind, sa inspiram in suflet din zari nemarginirea.
Si-mbratisati de viata, sorbim aievea, maruntii stropi de fericire,
Cand mangaiati de zarile senine, plutim, purtati de simfonii divine.

Lillo


O gandire pozitiva ne ajuta sa ne menajam energia psihica, astfel ne va fi mai usor sa identificam posibilitatile de rezolvare a problemelor noastre. Atitudinea pozitiva favorizeaza o interactiune sociala constructiva si totodata ne ajuta sa obtinem rezultate bune in proiectele personale. In ceea ce priveste gandurile sau mai exact spus dorintele noastre, ar fi bine sa constientizam ca intreg Universul conlucreaza la realizarea acesteia, nimic nu e intamplator……… <<Ai grijă ce iţi doreşti….s-ar putea ca gandurile tale să devina realitate!>>

Citez

„Marele secret, uluitorul şi senzaţionalul secret nu este şi nu a fost secret niciodată. Cei intuitivi, care încep să se cunoască cât de cât, care au mai citit una alta cunosc lucrurile astea de mult timp. Cine caută să înţeleagă viaţa asta cât de cât, care-i şpilul, dă mai devreme sau mai târziu peste informaţiile astea … sau mai bine zis, le atrage, ca să fim la subiect. Chiar şi dacă nu citeşti nimic şi eşti pe o insulă pustie dacă eşti suficient de atent observi această lege. Este o lege universală. Chiar şi în romania sunt nişte zicale:

„Cine se aseamănă se adună.”

„La omul sărac nici boii nu trag.”

„Celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are.”

„Un necaz nu vine niciodată singur.”

” De ce ţi-e frică de aia nu scapi”.

În toate aceste proverbe funcţionează Legea atracţiei, Legea rezonanţei.

Ce-mi place cel mai mult în acest documentar este că ni se aminteşte că suntem Dumnezei (unii îşi amintesc mai mult alţii mai puţin acest lucru … aici e diferenţa). Apar şi unele personaje din documentarul What The Bleep şi deasemenea un autor pe care-l apreciez foarte mult, Neale Donald Walsch, autorul Conversaţiilor cu Dumnezeu.

Documentarul e bine facut … da speranta, dar cei care au practicat ce spun cei de acolo or sa vada ca apar si nuantari, obstacole, ca nu totul e asa de simplu … uneori merge alteori nu merge, uneori ti se permite implinirea unui vis alteori nu. Exista si o karma , exista si o constiinta colectiva peste care e greu sa treci adeseori. Nu e asa de usor sa atingi acel bob de mustar de credinta pura care poate misca muntii din loc. Trebuie sa ai o minte focalizata, antrenata, perseverenta in atingerea scopului propus (zi de zi sa mentalizezi), pasiune, credinta in ceva ca vei reusi (în Dumnezeu, în Iisus, în Satan, într-un talisman, intr-o persoana, in ceva , orice, ca acel vis sau dorinta ti se va implini … credinta e cea care ajuta, nu in ceea ce credeti, nu suportul credintei voastre este cel care va implineste visul) … sunt niste conditii pe care majoritatea oamenilor nu le indeplinesc. Nu este usor sa rupi anumite conditionari mentale subconstiente. Nu este usor sa te eliberezi de lanturile sclaviei mintii. Asta descopera cei care practica. Cert este ca se merita incercat si mulţi au reuşit. Aşa că nu vă descurajaţi dacă nu vă iese din prima. Şi încă ceva … Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple!!!”


……culoarea sufletului nostru se reflecta in privirea celui care ne inspira iubirea …………

….vise….printre ele ne avantam sufleteste si inaltandu-ne prin simtiri, zburam purtati de pulsul inimii prin adierile insufletite de dorinte ce ne patrund sau ne inconjoara. Simtind vibratia vietii din noi si nevoia de implinire….. ne inchinam iubirii cand o descoperim contempland si inspirand toate infatisarile in care ea isi poarta nemarginirea.


Ma doare tot ce iubesc acum, pentru ca presimt in orice frumusete sfarsitul, dar poate ca asa arata adevarata iubire. Bucura-te de acest dar vremelnic, striga o voce in mine. Caci nu exista decat daruri vremelnice.  Octavian Paler

…alunecam prin timp purtati de dorinte, inspiram in noi prezenta momentului lasandu-ne calauziti de trairile ce ne inunda fiinta. Existenta noastra, o clipa de magie imortalizata in tabloul pe care Universul il contureaza dintotdeauna. Coplesiti de sentimentele ce ne invaluie, purtati de fiecare impuls al fiintei noastre.. . devenim noi insine izvoare prin care sublimul existentei se contureaza si ne da posibilitatea sa ne exprimam unicitatea. Cuprindem in spiritul nostru atat de multa profunzime si frumusete ce se vrea eliberata,  in fiecare din noi se manifesta amprenta divina a demiurgului pe care daca am intretine-o si am elibera-o in forma ei cea mai pura si profunda am constientiza cata perfectiune a investit divinitatea in noi.


Toamna…..anotimpul care prin culorile sale ne emotioneaza profund, infatisandu-ne inca o data simtul artistic al naturii…… dupa un drum de transformari care de care mai uimitoare. Anotimpul in care natura isi pregateste spiritul sa se destinda pentru a avea energia sa isi reia cursul firesc…… acum constientizam mai puternic ca natura isi are etapele ei de transformare precum viata noastra fizica si sufleteasca……..sau altfel spus, nu moare ci evolueaza precum sufletul nostru in drumul lui spre implinire ……

………toamna este anotimpul care reprezinta apogeul transformarilor din natura, ajungand la maturitatea pe care o poate atinge in tot cursul ei spre desavarsire………..

…………anotimpul in care sentimentul „despartirii de cei dragi” ne invaluie cu o mai mare usurinta….

……..este anotimpul cel mai incarcat de culoare, daruire, nostalgie,…………..


Dintotdeauna am fost fascinata de aceste „bijuterii ale naturii” pictate cu atata fantezie, atat de firave si care exprima atat de multa libertate prin zborul lor, ……cu o evolutie de admirat si de urmat pentru cei care inteleg ca transformarea si evolutia fac parte din viata oricarei fiinte, ca acest drum e anevoios si presupune rabdare, incredere si curaj.

………..daca am putea inspira sufleteste libertatea din zborul lor………

………..cu cata maiestrie isi impodobeste natura copiii……..

 


 


Mesajele ascunse ale apei

Totul in jurul nostru emite si primeste informatie si energie, insa nu oricine este deschis intratata incat sa patrunda dincolo de modul de comunicare direct prin cuvinte sau atitudini………noi insine suntem cei care ne delimitam in ceea ce priveste cunoasterea si aprofundarea misterelor lumii inconjuratoare…

Apa poate primi si retine semnificatia  informatiilor transmise fie prin cuvinte, muzica, gandurile sau trairi interioare transmise, etc. Astfel poate fi modificata si incarcata cu diferite energii. Masaru Emoto in experientele sale de cristalizare a apei, in mod foarte evident demonstreaza cum incarcatura energetica benefica este obiectivata în cristale simetrice, de forme foarte frumoase. In caz contrar, daca apa este incarcată cu energii malefice, ea nu cristalizeaza deloc sau cristalizeaza foarte putin, în forme dizarmonioase.

Pentru cei interesati – conferinta Memoria Apei – Masaru Emoto Seminar Romania


……adeseori ma intreb daca stim ce culoare are sufletul nostru si cum se reflecta existenta noastra in viata celorlalti………….atata culoare putem cuprinde in noi, atata frumusetea si forta interioara cu ajutorul careia sa putem strabate prin umbrele vietii………unii au acea inspiratie ce le da puterea sa dea viata izvorului launtric pentru a  imbratisa si lumina viata celorlalti prin existenta lor…………:) Mereu sa cauti sa fii izvor de bucurie in viata semenilor si nu numai.

 


Viata e o minune confirmata de insasi existenta noastra, atat timp cat traim avem posibilitatea sa patrundem dincolo de granita pe care mintea ne-o impune si sa ne dam sansa de a ne insusi valori ale existentei noastre. Acest film – produs de Harry Massey – merita sa fie vizionat de cei care sunt interesati sa-si deschida mintea catre o alta posibilitate de vindecare pe care medicina nu le poate explica…. In film sunt prezentate cazuri pe care medicina convetionala le considera ca imposibil de vindecat, dar care s-au ameliorat sau chiar vindecat cu ajutorul bioenergiei, demonstrand ca aceasta joaca un rol important in biologia si psihologia umana.

http://www.trilulilu.ro/video-cultura/matricea-vie-stiinta-vindecarii-documentar

Citez

” The Living Matrix, este un film ce trebuie neapărat văzut, de oricine este interesat să-şi deschidă mintea către posibilităţi de vindecare, pe care medicina alopată nu le poate explica. Succesul său, încă de la primele vizionări, laolaltă cu un puternic curent de opinie în favoarea medicinei alternative, demonstrează importanţa acestui film în promovarea unor idei revoluţionare pentru publicul larg.>>

Acest film – produs de Harry Massey, fondator al Nutri-Energetics Systems şi regizat de Greg Becker, preşedintele companiei mediatice Emaginate – aruncă o provocare medicinei convenţionale, de a-şi extinde orizontul cunoaşterii biologiei umane, invitându-ne într-o călătorie fascinantă, condusă de unii dintre cei mai respectaţi experţi în medicina bioenergetică sau alternativă.

Proiectul Genomului Uman iniţiat de Ari Patrinos în 1989, anunţa, în 2003, finalizarea cartografierii genomului uman, cu identificarea a circa 25.000 de gene, de aproape cinci ori mai puţine decât numărul impus de teoria predeterminării genetice a naturii umane.

Rupert Sheldrake, unul dintre savanţii intervievaţi, este un binecunoscut biochimist britanic, absolvent al Universităţii Cambridge, ce a efectuat cercetări extinse în domeniul parapsihologiei, fiind însă celebru pentru teoria câmpurilor morfogenetice sau morfice, ce stau la baza funcţionării tuturor sistemelor vii.”



„amintirea, e lumina ce strabate violent, al uitarii intuneric ce s-a asezat incet……………..”

Lillo

 

 

 

 

Libertate………


„Libertatea – un risc sublim.” Vasile Ghica

….gandurile noastre ….determina gradul de libertate pe care sufletul nostru il poate atinge, ele…. pot intretine forta interioara de a razbare prin negurile vietii sau ne fac prizonierii temerilor noastre……


Viata……o calatorie cu un „vis” propriu, o eruptie de trairi, dorinte si in accelasi timp o lupta pentru implinirea fiintei noastre. Purtam in noi amprenta divinului si o dam mai departe, fie ca suntem sau nu constienti de aceasta forta interioara ce exista in noi. Aceasta calatorie ne permite sa inspiram in spiritul miracolul existentei noastre, sa evoluam si sa descoperim adevarul din noi si din jurul prin propriile alegeri, perceptii sau interese. Emotiile noastre ne poarta prin orizonturi care de care mai fascinante sau mai incarcate de necunoscut, unele ne pot inalta si pot edifica in noi miracolul vietii, altele ne pot transforma in umbre a propriei noastre existente. Noi insine aducem si intretinem raiul sau iadul in sufletul nostru sau in viata celorlalti, noi suntem fauritori de vise sau cosmare, noi alegem ce porti ale sufletului deschidem…….


e atata muzica in noi…..sunt atatea trairi ce se elibereaza in diferite forme, o clipa de fericire poate dainui mereu in inima noastra si sa-si fredoneze amintirea in acord cu propriile noastre sentimente, dar si suferinta ne poate coplesi atat de mult incat sa erupa sufleteste si sa isi elibereze forta…….depinde de noi ce contur dam trairilor noastre…….


De multe ori imi imaginez ca suntem asemeni unui copac, radacinile noastre sunt valorile noastre si tot ce s-a asimilat si impamantenit in spiritul nostru se rasfrange in ramuri…….

…….. cu cat viata noastra interioara e mai zbuciumata, cu cat trecutul ne face sa privim mai mult in urma si nu dam viata prezentului, cu atat imaginea trunchiului noastru e mai incovoiata, coroana mai golita de viata, florescenta sau roade. Ancorati in trecutul care ne inghite prezentul fara a avea posibilitatea de a ne inalta  faptura si de a privi  zarile de la inaltime,  astfel ne este „sufocata” existenta si mergem mai departe resemnandu-ne si limitandu-ne totodata doar la ceea ce „credem” ca avem acces in „ingustul” nostru orizont.

…….cu cat cuprindem mai mult din esenta adevarului pe care viata ni-l impartaseste, cu cat suntem mai deschisi spre posibilitatile prezente,  cu cat ne cristalizam mai rational nevoile, cu cat cautam sa ne cunoastem locul, valoarea si destinatia, cu cat cautam sa ne eliberam de ceea ce ne frange evolutia,  cu atat ne vom inalta si vom fi capabili nu doar sa admiram intinderea orizontului, ci si sa ii imbratisam stralucirea.

Lupii din noi………


citez……

<<Intr-o seara un batran Cherokee ii povesteste nepotului sau despre o lupta ce se duce in interiorul oamenilor.

El i-a spus, „Fiule, lupta se duce intre doi lupi din interiorul nostru, al tuturor”

„Unul este Raul – Este furia, invidia, gelozia, tristeţea, regretul, lăcomia, aroganţa, auto-compatimirea, vina, resentimentele, inferioritatea, minciuna, falsa mandrie, superioritatea şi egoul

„Celalalt este Binele – Este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, smerenia, bunătatea, bunăvoinţa, empatia, generozitatea, adevărul, compasiunea şi credinţa. ”

Nepotul se gandeste un minut si isi intreaba bunicul: „Care dintre lupi castiga?”

Batranul Cherokee ii raspunde simplu, „Cel pe care il hranesti”>>

…..”lupii din noi” pot fi mai „fiorosi” decat  ii percepem noi pe cei reali …… care uneori se dovedesc a fi mai „umani” decat multi oameni…..

Omul si lupul………..pt cei interesati, merita vazut.

Shaun Ellis a ales sa isi traiasca o parte din viata trecand dincolo de prejudecatile lumii moderne, pasiunea pentru lupi si viata printre ei i-au dezvaluit secrete in ce priveste supravietuirea in salbaticie, alegerea facuta de el pe unii ii emotioneaza pe altii din contra ii repugna. Totul a incaput cand  Shaun Ellis a „infiat” trei pui de lup respinsi de mama lor si s-a hotarat sa-i creasca si sa-i invete cum sa supravietuiasca in salbaticie. Relatia stabilita intre ei e emotionanta …..

 


Trecem prin viata precum un izvor cristalin ce isi murmura neincetat pulsul lui in drumul prin marea aventura, avem un singur sens, un traseu pe care ni-l stabilim pe parcursul initierii noastre si o destinatie prestabilita.  Ne maturizam alunecand prin timp si conturam cu fiecare clipa traita continutul conceptelor noastre ce isi reflecta valoarea prin tot ce intretinem in noi si in jurul nostru.

Tot ce ne atinge si tot ce ne inconjoara isi lasa amprenta in  fiinta noastra, conturand in timp individualitatea noastra. Uneori ne imbogatim continutul si forta, acceptand alaturi in calatoria noastra si alte izvoare ce au un curs comun si se intersecteaza cu destinul nostru. In unele momente de viata ne impletim cursul cu al celora pe care ii iubim si ne iubesc, astfel devenim o forta cu un drum comun numit viata. Impreuna avem sansa de a invata sa intretinem prin noi frumosul, cautand in permanenta sa iubim fara sa impunem ceva in schimb, sa identificam iubirea in tot ce se afla in jurul nostru si sa ii  inspiram in noi profunzimea, sa evoluam unii prin altii si sa fim capabili sa constientizam, contempland, maretia privelistilor sculptate pe marginile albiilor noastre….

…. atunci cand continutul fiintei noastre se ” revarsa” datorita poverilor ce ne depasesc albiile sufletului…important e sa credem in forta pe care o detinem, sa constientizam puterea spiritului nostru pentru a  regasi credinta si a ne reveni la cursul normal, sa cautam in permanenta sa nu ne abatem din drumul nostru si sa ajungem sa ne implinim misiunea, indiferent cate abisuri alte vietii cauta sa ne capteze si sa ne sacrifice …..chiar daca intalnim stanci ce par de neclintit, chiar daca arsita ne vlaguieste si desertul vietii cauta sa ne mistuie existenta………trebuie sa invatam sa revenim prin orice metoda de evolutie posibila si sa redam izvorului din noi puterea de a isi implini destinul.


…uneori ca sa putem regasi armonia cu tot ce ne inconjoara, ne refugiem in lumea noastra interioara pentru a ne identifica si analiza gandurile, trairile si nevoile noastre…………suntem aceiasi doar ca avem potrile sufletului inchise….


Cu totii suntem copiii naturii si o completam prin insasi existenta noastra….tot ce e viu,  (oameni, animale, plante, etc.),  fiecare element (pamant, aer, apa, foc, eter) – e unic si are un rol important in evolutia universului, indiferent de infatisarea pe care Dumnezeu ne-a daruit-o.

Interdependenta care se impune in existenta noastra fizica si nu numai,  fie ca suntem sau nu contienti de faptul ca existenta unuia o conditioneaza pe a celuilalt direct sau indirect,  ar trebui sa ne insufle dorinta de a proteja tot ceea ce reprezinta viata in jurul nostru pentru a putea si noi exista prin existenta a tot ce ne inconjoara.

Existenta propriei fiinte determina constientizarea lumii inconjuratoare,  dependenta care ne leaga pe noi oamenii de tot ceea ce detine natura si care se impune mult mai pregnant decat observam la o simpla analiza, are ca scop constientizarea,  sensibilizareasi si mobilizarea noastra, mai tarziu sau mai devreme,  intratat incat sa pretuim si respectam toate ceea ce o reprezinta. Natura poate supravietuii fara noi, insa intrebarea e cum am putea exista noi in absenta ei.

Anotimpuri……..


Cuprinsi in imbratisarea vietii, traim o permanenta transformare atat fizica cat si sufleteasca, asemeni pomilor ce isi pierd frunza si apoi si-o reinoiesc modificandu-si treptat structura in decursul anilor. Fizic orice fiinta are un curs prestabilit in mare parte, insa daca facem referire la suflet, acesta trece prin „anotimpuri” fara a urma o ordine exacta, ea fiind stabilita de o serie de repercusiuni ale starii noastre interioare, ce e determinata de existenta noastra fizica.

Fiecare stare pe care o transcendem sufleteste are printre altele ca scop, prin structurarea trairilor noastre interioare,  identificarea propriilor noastre aspiratii, aprofundarea, constientizarea si valorificarea potentialului personal……….

Anotimpurile sufletului

Daca ar fi sa aleg un anotimp al sufletului meu……….nu m-as putea decide…..fiecare isi are importanta lui si doar prin prisma fiecarei stari sufletesti pot sa-mi inteleg si aprofundez trairile interioare, sa descopar si sa-mi largesc universul meu interior…..

Primavara…….. mie personal imi denota iubire de viata in forme care de care mai indraznete si idealiste, ea contureaza in spirit curajul de a lupta pentru un vis, oricare ar fi el atat timp cat a prins radacini in suflet.  Intretine o forta interioara ce depaseste adeseori prorpiile asteptari, e anotimpul in care speranta are o aura plina de lumina, culoare, explozii de trairi si forta vitala……. ce patrunde sau se emana prin fiecare molecula a fiintei,  e momentul in care se initiaza debutul catre acea implinire spre care aspir sufleteste……anotimpul cel mai indraznet si rebel…..

Vara……… cu o nota de maturitate in trairile ce le intretine, cu un ritm mai calm in exteriorizarea sentimentelor si cu un echilibru constient in ce priveste armonia interioara, savurand momentul de stralucire si implinire,  spiritul se regaseste in tot ceea ce il inconjoara, viziunile sunt mai precise si cu un continut mai rational, fiecare clipa traita e completa si concreta, timpul si spatiul au o dimensiune in acord cu asteptarile noastre, nevoia de continuitate in acelasi ritm se impune chiar daca intervin si explozii sufletesti precum o surprinzatoare ploaie de vara ce ne electrizeaza intreaga fiinta …………..e anotimpul echilibrului interior dar si cu tot ceea ce reprezinta viata………

Toamna……..prin trairile intretinute o percep ca fiind cel mai „strident” anotimp al sufletului, de parca fiinta mea ar avea in acelasi timp mai multe dimensiuni…o invazie de trairi trecute, prezente, anticipate. Timpul si spatiul isi modifica durata, intensitatea, forma…trairile se impun la cel mai mic stimul, emotiile se intensifica mai profund, adeseori fara a avea posibilitatea concreta de a le controla. Viziunile se impletesc cu trecutul, prezentul si viitorul si involuntar sufletul e coplesit de emotii care mai de care mai contradictorii………e anotimpul in care nevoia de decizie a unei directii se impune, dar pare aproape imposibil ………

Iarna……  anotimpul care….. pe cat de rece pare la o simpla privire…… pe atat de profund se manifesta prin trimiterea pe care o face in propriul suflet,  stabilind mult mai profund acel dialog interior purtat cu constiinta. Astfel,  se poate vizualiza mai limpede alcatuirea intregii fiinte. Intretine in suflet sentimentul de solitudine, care e benefic pentru perioade scurte de timp, dar care ne poate instraina de lumea inconjuratoare daca nu ne sustragem la momentul potrivit…… Mentine o stare de acalmie interioara care ne ajuta sa eliminam treptat din viata noastra tot ceea ce face rau, sa ne constientizam valorile, sa ne organizam mai lucid obiectivele si sa pretuim existenta noastra, …….e anotimpul in care sufletul se inchide in cochilia de clestar si mediteaza, stimulat fiind de chemarea vocii noastre interioare………


………ador viata….of cat o ador…….asa cum e ea cu „hachitele” ei……ador clipele in care fiinta mea e inundata de existenta ei necuprinsa, pe care o percep prin atingerile sufletesti dincolo de orice posibilitate de exprimare…..coplesind intreg universul existentei mele…….

…..o iubesc chiar si cand constientizez cata durere, duritate sau nedreptate se rasfrange in jurul meu, viata isi are cursul ei firesc nu ne raneste direct, ……..ci doar oamenii ranesc, de cele mai multe ori cu intentie :(………si toate se reflecta in viata……

…de multe ori cand realitatea ma ranestea, inchid ochii fizic si ma retrag in lumea mea interioara pt a-mi reincarca sufletul. Dorinta de a confrunta furiile vietii, nevoia de a ma echilibra si de a converti o serie de energii ce imi cuprind fiinta, ma determina sa imi invoc sufletul, sa trec prin prisma lui fiecare experienta si sa-mi insusesc forta de care am nevoie ca sa pot merge mai departe. Astfel, am reusit de multe ori ca sa imi transform lacrimile in zambete, sa ii inteleg mai bine pe ceilalti chiar daca nu ii aprob intotdeauna.


De multe ori am cazut in capcanele mintii, dar cand am inteles cauza si scopul caderii, m-am ridicat cu aripile sufletului spre inaltimi ce mi-au inundat intreaga fiinta cu un profund sentiment de plenitudine de fiecare data. Am simtit vidul abisului din fiinta mea ce ma imi consuma toata forta vitala, simteam cum moare viata din mine si sufletul se zbatea sufocat de ignoranta ce-mi invaluia intreaga fiinta si atunci al inteles cu cine trebuie sa imi aliez fortele si cum sa lupt mai departe.

„Sunt lucruri pe care nu stii ca le stii, iar atunci cand vei sti ceea ce nu stii ca stii, te vei schimba” Milton Ericks

Suntem cu totii constienti de cum arata un corp perfect, ….. insa ma intreb, oare cine poate cunoaste si masura „proportiile” unui suflet si care ii sunt limitele….?

…….oriunde si oricat am cauta in jurul nostru  nu vom gasi o putere de lupta cu provocarile vietii mai mare decat cea care exista in noi insine …………


….lasandu-ne patrunsi de energia naturii si purtati de splendorile pe care Universul ni le infatiseaza, constientizandu-i si inspirandu-i nemarginirea, daruirea si frumusetile ….putem atinge pentru o clipa acea pace interioara pe care am dori sa o putem pastra activa in suflet permanent.


Am uitat ce inseamna tacerea noptilor senine, mii de voci ale trecutului imi rapesc tihna, am obosit de freamatul framantarilor ce imi inunda fiinta, am obosit de atata zgomot launtric ce imi copleseste existenta. Am inceput sa uit cine sunt, ma simt invesmantata intr-o haina a vietii mult prea sobra, mult prea grea sa o port, fara a-i simti povara, mult prea straina sufletului meu care candva diviniza viata. Fiecare rasarit s-a transformat treptat in clipe de tortura, fiecare zi isi lasa in suflet ecoul urletelor ce cauta sa se elibereze. Simt cum moare copilul sufletului meu, ucis de indiferenta zidurilor ce il inconjoara, uneori e atat de istovit de dezamagirile ce-i consuma energia vitala incat e nevoit sa abandoneze inaltele culmi ale sufletului si sa se ghemuiasca tacut in umbrele abisului.


A aprofunda sufleteste valorile vietii, a fi constient de dualitatea existentei noastre, cea fizica si spirituala si a cauta sa depasesti orice limita ce o impune una asupra celeilalte,  presupune o lupta careia putini se incumeta sa ii dea un curs amplu.

Nevoile fizice si materiale se impun mult mai pregnant in viata fiecarei fiinte in comparatie cu nevoile sufletesti,  pentru a le obtine, de cele mai multe ori actionam pur instinctiv si invadam drepturile celor care sunt mai vulnerabili, astfel ajungem sa ne inoculam, mai mult sau mai putin constient, concepte ce se rasfrang in constiinta noastra reformulandu-ne treptat conduita morala….

Din pacate, pentru unii e mai usor sa se multumeasca cu reusite prin prisma superficialului, pentru altii sa obtina „victorii”  fara sa puna in calcul sau sa isi asume continutul sacrificiilor ce apar in jur. E mult mai usor sa iti cladesti propria fericire prin a leza drepturile altora, e mai usor sa ignori glasul constiintei si sa traiesti clipa indiferent de circumstante. E drept ca fiecare are o singura viata ….si vrem tot ce e mai bun pentru noi…..insa si ceilalti asemeni noua, tot o viata au …….

Fiecare om care trece prin viata noastra e ca si o treapta de evolutie sau involutie a spiritului nostru, sensul in care ne indreptam e determinat de alegerile noastre….. nimic nu e intamplator. De noi depinde ce vrem sa lasam in viata celorlalti si ce imagine imortalizam in destinul lor.

Nu e dreptul nimanui sa impuna sacrificii, fiecare da cat poate, insa de cele mai multe ori e greu sa te multumesti cu ce ti se ofera, alteori tinzi sa controlezi si vointa celuilalt…nu ne multumim cu perimetrul existentei noastre ci vrem sa schimbam mai mult decat ni se cuvine….”deformand” cursul altor destine doar ca sa ne implinim dorintele.

De multe ori pasesc prin viata noastra oameni care ne ofera atat cat pot ei oferi ….altii care ne sunt alaturi cat au ce lua si apoi isi vad mai departe de idealul lor, ….sau persoane care ne ofera enorm si noi nu avem posibilitatea sa le oferim in aceeasi masura si totusi ne sunt alaturi, poate doar sufleteste avem posibilitatea sa rasplatim devotamentul lor ……

Indiferent de amprenta lasata de ceilalti in sufletul nostru, de cat am primit sau am oferit, trebuie sa ne mentinem propria directie in viata si sa nu ne abandonam principiile morale si telul sa intretinem si perpetuam frumosul prin insasi existenta noastra….cautand pe cat posibil ca dorintele noastre sa mentina un echilibru cu privire la compromisurile facute in viata.


Frica……..poate anihila potentialul unui individ, sau din contra ea il poate mobiliza, este foarte important sa invatam sa ne manipulam frica in beneficiul nostru si nu sa o lasam sa ne domine, pe unii frica ii face mai previzibili, pe altii ii „ingheata” psihic. Teama poate declansa in noi resurse de care nu suntem constienti, mai ales in situatii de criza, dar poate devia si in atitudini ce se rasfrang negativ asupra celorlalti……….frica poate fi un aliat in lupta noastra atat timp cat nu ne inhiba psihic ci ne activeaza instinctul de aparare/adaptare…….

Exercitiu de procesare a fricii, de Inelia Benz pentru ascension101.com
Puteti face acest exercitiu oricand, ori de cate ori va este frica.

Pentru a avea rezultate cat mai bune, este cel mai bine sa il faceti intr-un spatiu linistit si privat si sa folositi o lista de frici pe care ati scris-o in prealabil.

Asezati-va sau intindeti-va confortabil, cu spatele drept si inchideti ochii.

Inspirati adanc si lent in abdomen, apoi expirati cat de repede puteti.
Repetati, inspirati lent si apoi expirati cat mai rapid posibil.
Si inca o data, inspirati lent si apoi expirati rapid.
Acum continuati sa respirati in ritmul vostru.

Scanati-va corpul fizic din cap si pana la picioare, pentru a gasi energia fricii.

Cautati frica. Daca nu o puteti gasi, cititi unul dintre lucrurile pe care le-ati scris pe lista si cautati din nou in intreg corpul.

Odata ce gasiti frica in corpul vostru, pur si simplu priviti-o.
Nu o analizati, doar uitati-va la ea.
Permiteti-i sa fie acolo.
Permiteti-i sa existe
Permiteti-i sa creasca si sa fie.

Poate fi un disconfort fizic, cum ar fi un carcel, o durere, o acumulare de energie, sau un gand sau amintire sau ar putea sa fie doar emotia fricii.

Doar privit-o.

Observati-o

Simtiti-o

Permiteti-i sa fie aici.

si spuneti: „frica, esti binevenita aici.”

Bine ai venit aici.

Primiti frica si permiteti-i sa creasca.

Lasati-o sa se faca mai mare si mai mare.

Permiteti-i sa creasca si sa creasca… cat de mare se poate face.

Lasati-o sa fie cat de mare poate ea sa fie.

Permiteti-i sa se exprime in fata voastra.

Dar nu analizati.

Permiteti, pur si simplu, orice apare

Fie ca e vorba despre cuvinte,

ganduri,

amintiri,

Urmariti-o daca se schimba in alta emotie sau daca isi schimba locul in corpul vostru.

Orice ar face, primiti-i noua forma de exprimare. „Esti binevenit aici, gandule…esti binevenita aici, emotie, sunteti binevenite cuvinte, amintiri, esti binevenita aici, frica.”

Esti binevenita aici.

Priviti-o. Obesrvati-o.

Acum, permiteti-va sa va apropiati si sa imbratisati frica, in orice forma de exprimare si-a ales.

Dat-i lumina si iubire si dati-i voie sa existe.

Multumiti-i pentru orice fel de lucrare a avut cu voi, pentru ca a fost cu voi atat de multa vreme.

Acum, eliberati-o in Unime. Dati-i voie sa se intoarca libera la Sursa.

Respirati adanc.

Atunci cand inspirati, inspirati lumina si iubire. Si atunci cand expirati, permiteti luminii si iubirii sa mearga in spatiul ocupat inainte de frica si sa il umple.

Respirati acum profund si lent.
Inspirati lumina si iubire si atunci cand expirati, permiteti-i Luminii si Iubirii sa se extinda prin intre corpul vostru si in afara in spatiul care va inconjoara.

Acum, scanati-va corpul din talpi si pana in crestetul capului si vedeti daca a mai ramas frica. Daca a mai ramas, repetati exercitiul imediat. Daca nu, puteti sa va folositi lista pentru a repeta exercitiul sau sa il incheiati acum, deschizandu-va ochii si intinzadu-va bine.

Repetati exercitiul zilnic, pana cand nu mai exista frica in viata voastra..


……suferinta, daca nu o proiectezi asupra celor din jurul tau, ci cauti pe cat posibil ca trairile pe care ea le intretine in suflet sa devina un factor determinant in a gasii solutii constructive….te poate ajuta sa te cunosti si sa obtii rezultate demne de admirat…unii, datorita suferintei ajung sa agonizeze in lumea lor, ………altii insa invata sa evolueze, pentru ca ea determina nevoia de a te sustrage presiunii pe care o exercita……de noi depinde ce cale alegem……

Citez ” în data de 21.05.2010 – Reclama minunata din Thailanda, la Pantene despre o fata surdomuta care reuseste sa isi implineasca visul de a fi violonista. Precum spunea cineva dintr-un film, Imposibilul este un cuvant pe care nu l-am invatat niciodata.
Mesajul este „Si tu poti straluci!” avand mai multe sensuri in reclama.
Oamenii nu ar trebui sa mai aiba prejudecati despre cei cu deficiente de orice natura, un om surdomut sau hipoacuzic nu ar trebui judecat pentru incapacitatea auditiva sau lipsa ei, ci sprijinit si admirat pentru ceea ce poate sa faca!
Este trist faptul ca oamenii ii descurajeaza pe deficientii de auz sa isi dezvaluie si sa isi dezvolte potentialul! Rautatea umana dovedeste de fapt ignoranta!”

 



							

Doar eu cu mine……..


Doar un suflet avem……..

Sunt atatea exemple frumoase in jurul nostru pe care sa le inspiram in sufletul, mintea si viata noastra,……atatea posibilitati sa descoperim si sa alegem ceea ce ni se potriveste si ne poate defini fiinta ………sunt atatea cai prin care sa ne exploram si sa ne identificam potentialul pentru a putea apoi sa-i dam un contur propriu si sa ne expunem „unicitatea” noastra, sa fim noi insine asa cum simtim……

……..e drept ca e greu sa lupti cu presiunile grijilor vietii de zi cu zi….insa ar fi minunat daca macar pt cateva minute am incerca sa ne „hranim” si sufletul……sa-l eliberam un moment de gandurile ancorate in viata noastra cotidiana si sa ii ascultam nevoia lui de noi insine………sa ne ascultam acea voce interioara numita constiinta si sa o lasam sa isi rasfranga valorile prin actiunile noastre de zi cu zi………

……..noi apelam la sufletul nostru mereu pentru a ne putea satisface dorintele si nevoile ….oricare ar fi ele….insa uitam ca si el are nevoie de o clipa de debransare ………de momentul lui de „respiratie” si „eliberare”, de o clipa de „dialog” cu noi ………mai ales cand simtim ca totul ne este potrivnic si mintea nu gaseste o cale de rezolvare a problemelor…….

….ignorand nevoile lui, ne ignoram pe noi in profunzimea fiintei  noastre, acolo de unde existenta noastra isi trage forta de a lupta…..

Sufletul nostru percepe intr-un mod aparte tot ceea ce ne sensibilizeaza si ne sustine in deciziile noastre, dar simte si ceea ce ne ameninta siguranta si pozitia. El preia starile noastre psihice declansate de factorii externi fie ca noi constientizam sau nu. El este forta care determina in noi nevoia de implinire si nu doar succesul, care patrunde dincolo de placerile si multumirile cotidiene si ne provoaca sa dam un sens mult mai profund existentei noastre si sa cautam in noi tot ce e mai frumos si mai aproape de adevarul pe care-l simtim ca exista. El este legatura care ne uneste cu divinitatea………


…trairile noastre vor cauta in permanenta sa se elibereze, atat bucuria cat si tristetea isi intrepatrund „energiile”  in sufletul nostru, ajutandu-ne treptat sa ne cunoastem valorile si forta interioara, ….uneori aceste trairi sunt atat de inaltatoare, pline de viata si intensitate incat verbal nu le putem reda profunzimea, doar atitudinea noastra fata de tot ce ne inconjoara mai poate compensa o parte ….

Fly…………



……cu atata maiestrie si stralucire se impodobeste natura pentru a ne sensibiliza si a ne determina sa ii constientizam si apreciem valoarea, incat cuvintele, adeseori, nu pot cuprinde si reda ceea ce ea evoca si intretine in sufletul nostru……

 

Dulce amar …


Scrisoare…………




Singuratate…..


A amutit intreaga mea fiinta in bratele-ti de plumb…..singuratate, doar tu…. ma inconjori cu a ta fidelitate si ma pandeste oriunde as exista, ai devenit o umbra a sufletului meu si iti reversi naduful in tot ce nutresc eu. Iubirea ta-i atat de egoista, iubesti….dar te iubesti numai pe tine, tu….. ii rapesti celui iubit tot orizontul…hranindu-l doar cu vidul ce-l intretii prin tine. Te bucuri de tristete si te-nspaimanta amorul,  sorbind durerea, izvoarelor de lacrimi,  ce-i viata pt tine, mereu te-ncrunti si spulberi orice vis de iubire,  urand tot ce-i frumos si-aduce-n suflet soare…condamni a mea simtire, purtandu-ti pasii grei prin neguri si ruine. Traiesti din amintiri ca sa umbresti prezentul….nu  vrei sa intelegi ca existenta ta, a prins viata cu mine ….si asa va si pierii…..tu doar ma coplesesti cu felul tau de a fi,  surpand, incet dar sigur,  tot ceea ce al meu suflet…. iubeste zi de zi.


„Calitatea unui trup depinde de calitatea hranei administrate, la fel calitatea minţii atârnă de hrana care îi este specifică ei.” PLATON


Dor….


Mi-e atat de dor…..de natura……

……… sa-i pot atinge real frumusetea pe care ne-o expune neconditionat tuturora, sa-i inspir in suflet existenta, vointa,  puterea ei de rezistenta si rabdarea de care da dovada in lupta spre desavarsire.

…….. simt in permanenta nevoia vitala de acest prieten mut in cuvinte si nemarginit de profund prin trairile ce le intretine in fiinta noastra.

…….. sa simt mangaierea adierilor inmiresmate si sa ma las purtata de  dansul de culori si lumini pe care doar ea il poate etala.

………sa ii cercetez formele ei pline de viata si daruire, sa ii ascult glasul ce strabate zarile in cele mai variate tonalitati.

………sa ii las stralucirea sa imi patrunda in suflet, sa simt cum imi inunda cu forta ei vitala intreaga fiinta.

………sa ma detasez pe moment de toate gandurilet, durerile si nevoile,  sa inspir in suflet prezenta si maretiei ei.

…… sa zambesc sufleteste, sa ma las patrunsa de ritmul si forta ei existenta si sa ii constientizez suprematia si dragostea cu care ea ne invaluie.

……sa simt ca plutesc in timp ce o  infinitate de zambete imi invadeaza fiecare molecula a fiintei mele si ma incarca de viata.

……………………………………mi-e dor sa ma abandonez in sanul naturii.

Mi-as dori asa de mult sa pot purta toate amintirile intretinute de frumusetea  naturii in mine, intr-un mod tangibil fizic nu doar sufleteste, sa pot evada din viata reala in lumea mea interioara sa pot atinge si inspira acea frumusete pura de fiecare data cand simt nevoia…………..

Mugur de viata


Mugur de viaţă

Sunt şi eu, doar, un călător
Plămădit de iubirea  naturii
Efemer, solitar, colindând anotimpuri,
M-am născut să-mi câştig dăinuind
Simţămintele vieţii-ntrupate.

Şi păşind, trecător, prin a ei măreţie,
Să-mi încarc, sufleteşte fiinţă
Şi să-i cânt al ei puls afectiv,
Ce continuu vibrează prin vene
Animându-mi natura mea vie.

Răspunzând provocărilor sale,
Acceptându-i fireasca chemare,
Să-mi înalţ, conştient, existenţa,
Şi s-ating profunzimile firii,
Contempland prin trăire prezenţa.

Să-i inspir nencetat dăruirea divină
Care blând îmi zâmbeste în zori,
Şi angelic îmi cântă în zări
Copleşind, prin atâta magie,
Conţinutul conştiinţei din mine.

Iar prin dans, să plutesc graţios,
Cuprinzând strălucirea-i intensă
Ce  rasare, gingas, printre flori,
Şi s-ascunde tăcut printre stele,
Inundându-mi cu viaţă fiinţa.

Lillo

 

Toamna sufletului


Toamna sufletului

E toamnă în sufletul meu,

Un vânt trist şi rece adie…

Durerea mă apasă mereu

Şi totu-i lipsit de armonie.

Privesc orizontul umbrit,

Ghemuită, tăcut printre frunze,

În suflet plâng necontenit,

Ascunsă-i speranţa în roze.

Iar zilele-s tot mai ploioase,

Şi spiritul meu înrobit…

Viziunile-mi sunt ceţoase,

Frunzele-mi curg necontenit.

Pierdută-n nopţi mohorâte

Şi gânduri umbrite de nori,

Suspinele-s tot mai acute,

Singurătatea – îmi dă fiori.

E toamnă în lumea mea,

Si visele-mi cad printre frunze,

Rănită îmi este natura,

Doar vântu-mi adie pe buze.

Lillo

Caruselul vietii


Caruselul vieţii

Când m-am trezit din visul copilăriei,
Realitatea…mi-a frânt aripile inocenţei,
Provocându-mă să desluşesc misterul vieţii
Şi să-mi însuşesc rolul existenţei mele.

În faţa acestui spectacol, al propriei iniţieri…
Sufletul… a devenit un martor tăcut
Al debutului meu în labirintul sorţii,
Şlefuindu-mi conştiinţa clipă de clipă.

În toată acestă scenetă a trăirilor umane,
Mi-am explorat profunzimile spiritului,
Dând viaţă şi sens sentimentelor întrupate,
Inspirând în fiinţa mea bucuria…dar şi suferinţa.

“Timpul…mi-a demonstrat vremelnicia vieţii,
Fericirea…m-a făcut să înteleg agonia tristeţii,
Adevărul…mi-a argumentat slăbiciunea minciunii,
Dragostea…mi-a dezvăluit izvoarele şi sensul urii,
Blândeţea…mi-a expus cicatricile cruzimii,
Iubirea…m-a eliberat din abisul singurătăţii,
Credinţa…mi-a dat rezistenţă  în arena realităţii.”

Astfel, am învăţat că fiecare clipă… e o provocare
În a-mi modela conturul propriului Univers.
Orice pas înainte…l-am considerat o victorie,
Iar înfrangerile….lecţii ce mi-au întărit răbdarea.

Lillo

Sclipiri


Sclipiri

Cuprinde-n suflet răsăritul

Şi aripilor tale dă-le zbor,

Priveşte  măreţia  zorilor…

Şi adânc, inspiră strălucirea lor.

Ascultă-ţi gândul tainic…

Îndeamnă-l… să plutească,

Deschide-ţi inima tăcută,

S-atingă…tot ce-i viaţă.

Străbate-ntreg cuprinsul…

Inundă-te de viaţă,

Purifică al tău spirit…

Priveşte doar în faţă.

Avântă-te spre piscuri…

Şi spintecă văzduhul,

Deschide-n suflet cerul…

Şi adoră-ntreg pământul.

Lillo

Lamura sufletului


Lamura sufletului

Sădeşte a mea fiinţă în raiul tău… iubire,

Să-nmuguresc în suflet, să înfloresc ca-n vise,

Atinge-mi cu-al tău gând… a mea alcătuire

Şi ocrotind tulpina… avântă viaţa-n mine.

Stropeşte-mă cu rouă… să pot zâmbi în zori,

Vorbeşte-mi despre viaţă… s-o cuprind în culori,

Priveşte-mă de-aproape…să vezi cât te ador.

Inspira a mea mireasmă, cuprinde al meu dor,

Acceptă modestia existenţei mele, simte al meu fior…

Şi-alină-mi frica vieţii, îmbraţisându-mă-n al tău decor.

Lillo

Contururi….


Contururi….

S-a stins fărâma de mister a sorţii…

Şi-a amorţit dorinţa mea de a fi,

Privesc spre orizont, la drumul vieţii…

Păşind cu sufletul tacit, zi după zi.

Si  îmi agăţ speranţa …printre vise,

Dorind s-ating o clipa de magie…

Mă las purtată de mirajul vieţii,

Pictând iluzii pentru a mai putea zâmbi….

Lillo

Fatalitate…….


Fatalitate

Of…..soartă tristă,

Ce iţi impui voinţa,

Urzindu-mi calea vieţii,

Nu-mi înrobi credinţa.

Dă-mi forţa de-a surpa,

Tortura vieţii date,

Eliberându-mi calea…

Să pot s-ajung departe.

Admite-mi existenţa,

Prin unghiul vieţii mele,

Restituie-mi din drepturi,

Să-nving orice durere.

Nu-mi depăşi puterea,

Umanului din mine,

Acceptă-mi modestia…

Fii mai cinstită-n vrere.

Lillo

Suprimare


Suprimare…

Soaptele dragi mi-au inghetat pe buze,

Ecoul lor inca-mi rasuna acum in cuget.

Simtirile s-au transformat treptat in chin,

Mi-e sufletul… o rosa printre spini.

Ranind de teama tot ce o atinge,

Fugind…de dragostea ce inima-i cuprinde,

De dorurile ce nebune acum… in vise se ascund,

Cu aripi frante, gemuite, surde…

Imbratisate doar… de tristeti acute.

Traiesc, dar nu exist…eu nu mai sunt,

Decat o amintire…acolo…uitata in trecut.

Lillo

Dor perpetuu


Dor perpetuu…..

Nu spune dorului nebun,

Sa-si stapaneasca firea,

Gonind spre puntile tacerii,

Tot ce-natura lui croieste omenirea.

El, naste-n suflet vid de amor,

Tanjind pana la moarte,

Nu-i solitar, nici trecator,

Ci doar un vesnic visator.

Bietul de el, nu are minte

Si nici nu se complica,

Stiind ca iese-nvingator,

Nu, nu-i purta lui pica.

El va renaste nencetat,

Chiar de-i dai alinarea,

Accepta-l ca pe-un aliat,

De valul lui mereu sa fii purtat.

Lillo

Amurg


Amurg

Tu adiere ispititoare, ce-ai evadat din vise,

Inmiresmand dorinta prin trairi ascunse,

Poarta-ti suflarea inserarilor duioase,

Impartasind natura firii patimase.

Inflacareaza-te, aprinde iar simtirea,

Avanta-te, reintregeste-mi firea,

Invaluie-mi fiinta cu al tau zefir,

Atinge-mi chipul, vreau sa te inspir.

Strabate-mi trupul,  simte-i nazuinta.

Priveste-mi ochii, patrunde-le dorinta.

Asculta-mi pasiunea, traieste-al ei fior.

Cuprinde-ma in brate, da-mi aripi ca sa zbor.

Lillo

Copilarie


Copilarie

Pe unde ratacesti copila,

A sufletului meu pribeag,

Desculta de a vietii griji,

Si alergand cu paru-n vant.

M-ai parasit fara de veste,

Lasand uitarea intre noi,

Dar dorul meu de voiosia ta,

In suflet iti invoca amintirea .

Da-mi rogu-te din nou visarea,

Si zambetele jucause printre flori,

Mai lasa-ma sa-ti simt candoarea,

Elibereaza-mi sufletul de nori,

Si-mi canta iar a inimii simtire,

Purtandu-mi fantezia printre zari,

Ia-ma in brate, umple-mi golul de tine,

Ramai te rog, ramai aici cu  mine.

Lillo

Evadare…


Evadare…

Spre necuprins mi-am inaltat fiinta….

Am atins cu sufletul sclipirile infinitului,

Am inspirat in el clipa de clipa magia vietii,

Am atins prin traire splendoarea Universului,

Am plans de fericire ca exist oricum….oriunde,

Am zambit cand am simtit atingeri astrale,

Am zburat imbratisand prezenta necuprinsului,

Am inspirat in fiinta mea toata puterea existentei,

Am expirat din suflet toata dragostea …daruind-o…..

Lillo

Siniubirea


Siniubirea

Ce iluzoriu bântuim, ştirbind destine,

Schimonosind virtutea, aşa cum ne convine,

Am convertit, iubirea în proprii interese,

Sinceritatea-n vorbe  – vide dar alese.

Învesmantaţi în plăsmuiri viclene,

Hrănim pe cei captivi cu inimi şterse,

Nepăsători că sufletul lor piere,

Famelici – ii vidăm de-a lor putere.

Şi-n drum, spre apogeul victoriilor noastre,

Paşim indiferenţi rănind suflete caste.

Lillo

Sincopa


Sincopa…

Se-ndreapta-n vazduh fiinta-mi sleita,

Si poarta in spirit constiinta ei vie,

Arzandu-si esenta naturii divine,

Ea canta a jale si plangea a durere,

Tanjind spre a ei slobozire de-a fi,

Suspina adanc spre a ei existenta…

Contempland nostalgia din emotia vietii,

Nutreste-o speranta mai cinstita-n traire,

Acceptand cursul sortii, regretand neputinta,

Se-ndreapta spre stele si paseste-n uitare.

Lillo

Zbor


Zbor

Tu suflet drag…trezeste jindul de viata-n mine,

Rapeste-mi constiinta din a sortii incatusare.

Aduna-te-n dorinta, avanta-te-n simtire,

Cuprinde-n al tau tel sclipiri de stralucire.

Atinge-mi prin traire dand nastere prin tine,

Splendorii milenare sadite prin iubire.

Purtandu-mi pretutindeni, suflarea slobozita,

Indeamn-o sa inspire a vietii maretie.

Inalta-ma pe piscuri, avanta-ma in vazduh,

Arunca-ma-ntre stele sa evadez prin zori,

Ascunde-ma in soare s-alunec printre vai,

Agata-ma de nori si da-mi drumul in ploi,

Aduna-ma in rauri, sloboade-ma in mari,

Ridica-ma in zari sa mangai necuprinsul,

Plutind domol prin vant sa inconjor pamantul,

Danseaza-ma-n poiene sa simt cantecul vietii,

Si-mbratisand natura ascunde-ma-ntre flori.

Renaste-n mine viata sa-i simt nemarginirea,

Si  imi inalta firea, ca sa cladesc prin tine,

Acele trepte demne ce duc spre implinire.

Cuprinde-n tine vastul sa simt forta din mine,

Sa inspir infinitul si s-ating prezentul…

Lillo

Strigat launtric


Strigat launtric

M-am nascut pierduta printre umbre,

Fara sa pot straluci vreodata.

Cand am vrut sa pasesc in lumina,

Am starnit cutremurul prin mine,

Si prezentul m-a ingropat in deznadejde.

Cand am incercat sa aprind speranta,

S-a pornit furtuna in existenta mea,

Si mi-a spulberat toata forta.

Dorind sa-mi strig adanca disperare,

Am regasit doar glasul ucis de durere,

Caci tot ce mi-a ramas…

….sunt doar suspinele…..

Lillo

Himera


Himera

Ma dor atingerile absente,

Cand nu-ti gasesc fiinta,

Imi ard in suflet nencetat,

Si-n trup ma mistuie dorinta.

Si fug de ele, si fug de mine,

Alerg spre amintirile iubirii,

M-ascund in vise si-ncep sa sper,

Si te invoc cioplind a ta alcatuire,

Si te cuprind in suflet si traire,

Aievea te inspir adanc in mine,

Traiesc…hranindu-ma cu al tau dor,

Renasc prin vise si mor …cuprinsa de amor.

Lillo

Valuri


Valuri

Asa a fost destinul meu sa n-am parte de tine,

Si-n suflet tu sa-mi fii mereu scaldat de-a mea iubire.

Tu, esti un val razlet de mare ce roade nencetat,

Tot  ce iti sta in cale… si-n mreaje ti-a intrat.

O stanca sunt eu pt tine ce-n calea ta se afla,

Tu,  sapi mereu,  adanc in mine, cu valu-ti ca o dalta,

Si rozi incet, neostenit, nu-ti pasa ca ma doare,

Ca te iubesc cu adevarat, si dragostea nu-mi moare,

Puterea valului din tine, imi roade necurmat,

Tot ce e viu, ramas in mine, tot ce-i adevarat.

Eu, neclintita voi ramane, cat  soarta ma va tine,

Si poate dupa ani de zile, iubirea-mi va apune.

Ca asa a fost sortit sa fie, sa rozi tot ce-ti ofer,

Iar tu nimic sa-mi dai si mie, ci sa-ti doresti sa pier.

Si voi ajunge intr-o zi nisip la malul marii,

Atuncea se va implini tributul asteptarii…

Lillo

Suflet pribeag


Suflet pribeag…

A rasarit in vise luna neagra,

Si-a eclipsat iubirea mea de viata,

Nascand in suflet pui de suferinta,

Ce impletesc nutriri spre nefiinta.

S-au spulberat iubitele dorinte,

Lasand in urma, disperarea crunta.

Abandonata mi-e  acum credinta,

Surpand in cale, toata nazuinta.

Mi-au ofilit sperantele plapande,

Si-n trup, imi geme sufletul amar,

Fiinta mea uitand sa mai traiasca,

Doar prin desert sunt vesnic calator.

Lillo

Acorduri


Acorduri…..

Atinge-mi iubire trupescul meu dor,

Sa-mi cant pasiunea prin tine,

Arcusul ti-l poarta …aievea…usor,

Dand viata ardorii din mine.

Caci corzile inimii, acum, mi-s tacute,

Tanjind spre a lor frematare sonora,

Tu-mi unduie trupul si fa-ma sa zbor,

Trezind armonia prin cantec de amor.

Inalta-mi cantarea spre zari amutite,

Sa pot sa inspir necuprinsul in suflet,

Sa plang fericita de viata din mine,

Sa simt ca traiesc si ca ard doar prin tine.

Si poarta-mi suflarea in sufletul tau,

Vibrand in acorduri doar de el zamislite,

Sa-i mangai trairea, sa-i ard neputinta,

Sa-i mistui tristetea, sa-i ador existenta.

Lillo

Atingerea noptii


Atingerea noptii

Petalele noptii incet se deschid,

Cand luna se aseaza pe tron.

Mii de stele marunte…pe rand se aprind,

Creand un decor magic…rapitor.

Romantica… noaptea se asterne ca-n vis,

Miresme de amor…emanand,

Cuprinse-n dorinte din focul intens,

Trezind nebunia din trup si din gand.

Topite de dor, tanjind oful lor…

Dorinte arzand se scapar-n trup,

Pe aripi de vis se inalta in zbor,

Si-ndeamna spre a lor daruire-n amor .

Dansand de iubire trupeasca fiinta,

Se-nalta spre culmi de placere nebuna,

Si-ndeamna in tainic si dulce avant

Pruncimea… spre a lor procreere.

Lillo

Evocari


Evocari

Eu sunt inca aici, cu gandul doar la tine,

Cum si ieri am tanjit, cum si maine va fi…

De azi nu vei veni…

Am sufletu-nrobit, condamnat la tacere,

Bantuiesc… melancolic, prin trecutul pierdut,

Retraiesc cu emotii clipe de mai demult.

Si m-ascund sufleteste, ghemuita de dor,

In al tau univers colorat, plin de flori,

Asteptand sa-mi atingi cu iubire faptura,

Sau sa-ti simt mangaierea calda pe al meu chip.

Si-mi inchid ochii-ncet, reinvii amintirea,

Si slobod ploaia-n suflet, ascultandu-i caderea.

Lillo

Primavara


Primavara

S-a prins natura-n dans cu timpul,

Impodobiti in al lor sacru strai,

Pasional, s-au avantat in hora vietii,

Dansand cu miile de florile pe plai,

Si-mbratisand prin suflu tot tinutul,

Inmiresmau, de pretutindeni, zarea,

Cuprinsi de cantul viu si vesel al naturii,

Ce primaverii-i asculta din nou chemarea.

Scaldate-n razele de soare diafane,

Odraslele ce au pasit, timid, in viata,

Zburau, zglobiu, prin florile viu colorate,

Printre potecile de viata invadate.

Padurea-ntreaga rasuna in ciocuri,

Ce-si parasi gaoacea mica,

Flamanzi de viata ce-o primise,

Ei asteptau sa spintece vazduhul.

Natura s-a intrecut in maretie,

Intreaga atmosfera ea vrajita,

In dansul vietii, pline de mister,

In care unii inving si altii pier.

Lillo

Departe de tine


Departe de tine

Alunec print timp inrobita de dor,

Hranind al meu spirit cu duioase amintiri,

In gand te-ating inspirandu-ti faptura,

Si ochii-i inchid evocand iar iubirea.

Dar sufletu-mi plange sufocat de tacere,

Iar trupul se stinge far’de a ta mangaiere,

Si sper ca visarea sa mi-te-nsufleteasca,

Sa pot sa te-alint, contemplandu-ti fiinta,

Sa-ti simt existenta, contopindu-mi suflarea,

S-aud glasul tau ce-mi dezmiarda firea,

Sa-ti mangai natura, strabatandu-ti dorinta,

Si-ncerc sa-ti surprind framantarea din cuget,

Si  lacrima ta sa o sorb prin iubire,

Izgonind tot naduful ce iti fura speranta,

Imbracand al tau spirit intr-o aura noua.

In sufletul meu iti cuprind daruirea,

Sarutand cu ardoare tot ce iti apartine,

Dandu-ti aripi de-amor sa te-nalti in simtire,

Ca sa-atingi sufleteste constiinta iubirii.

Lillo

Cuvinte mute


Cuvinte mute

Nu cer iubirii decat sa-mi dea uitarea,

Sa pot sa-mi smulg din suflet disperarea,

Si sa ma-nalt aievea peste vise,

Sa las in urma doruri si dorinte,

Sa-mi cern fiinta si sa plec departe,

In lumi uitate si mai neumblate,

In timpuri fara ani si fara moarte,

Sa evadez de mine si de ea,

Sa spulber suferinta si speranta,

Sa simt golirea de fiinta mea,

Sa scurg din vene toata dragostea,

S-ajung sa fiu un fir infim de nefiinta,

Sa nu am doruri crunte si dorinte,

Sa fiu nimic din toate…atat as vrea.

Lillo

Unde esti?


Unde esti?

Neincetat am cautat, ratacitor, prin stele,

Un loc sortit, unde, sa pot sa te intalnesc,

M-am intrupat prin cuget, in vise efemere,

Si am sperat neincetat, ca am sa te gasesc.

Dar norii vietii, necrutatori, mi-au invadat fiinta,

Iar luna inimii, treptat, si-a suprimat credinta.

Si-am obosit sa ma tot pierd, cautandu-ti prezenta,

Atunci cand spiritul, neostenit, iti striga existenta.

Doar gandul prins in visele astrale, mi-te aduce aproape,

Ca lacrima sperantei sa-ti atinga faptura printre pleoape,

Sa simti cat mi-e de dor, de eu-l tau din eu-l meu, iubire,

Purtand, adanc in spirit, amintirea unui strop de fericire.

Lillo

Rasarit


Rasarit……

Pentru o clipa am conturat un vis,
nascut din multe alte vise…
Pictand in suflet, dorinte nerostite,
din lumea mea desprinse.
Si mi-am lasat credinta purtata,
de launtricul fior al existentii ,
Spre a avea puterea sa inspir,
profund, esenta vie a vietii.
M-am inaltat ca sa cuprind
in fiecare molecula al fiintei mele,
Sublimul imbratisat de Universul
viu si inconjurat de infinite stele,
Si mi-am simtit faptura, precum
un soare la infinita sa putere,
Ce-nvaluia-n lumina, intreg
cuprinsul existentei efemere.
Stralucind prin iubire, am invadat,
in fiecare unghi ascuns al vietii,
Purtand speranta-n spirit, ca sa razbat
prin neguri ca zorii diminetii.
Iar timpului, i-am inchinat
puterea spiritului meu nemuritor,
Sa pot cunoaste, prin pulsul vietii,
caldura si profunzimea sufletelor.
Am strabatut cu gandul dorind
sa pot imbratisa fiorul fericirii
In timp ce inocenta mi-a dezvaluit,
izvorul dragostei din inima naturii,
Si-am cautat in tot acel strop de iubire,
ce neincetat fiinta ne-o anima,
Sa pot s-ajung, apoi, si eu un punct
intre infinitele puncte de lumina..

Lillo

Creatorul si omul


Creatorul si omul

Am fost facuti din apa si pamant,

Creatorul daruindu-ne viata,

Iar noi oferindu-ne moartea.

Creatorul daruindu-ne iubirea,

Iar noi oferindu-ne ura.

Creatorul daruindu-ne lumina,

Iar noi traind in intuneric.

Creatorul cerandu-ne adevarul,

Iar noi oferindu-ne minciuna.

Astfel am devenit o apa si un pamant,

Intre viata si moarte.

Cautand iubirre, oferind ura.

Traind in intuneric ce-l credem lumina.

Minciuna declarand-o adevar.

Lillo

Visare….


Visare….

Invaluie-ti fiinta in speranta,

Sa prinda aripi dorul tau,

Si dragostea sa capete un contur.

Asculta-ti soaptele si-ncet le lasa ,

Sa zboare fericite-n spre azur.

Invata-ti  inima ca sa razbata

Dincolo de dorinta arzatoare,

Cand sufletul se ascunde in tacere,

Indeamna-ti cugetul sa vrea sa spere.

Lillo

Puritatea dragostei


Puritatea dragostei

Iubirea?……e al nostru dar divin,

trairea ei, pe toti ne implineste,

E un cristalin izvor, prin care

al nostru suflet se oglindeste.

Sadind in noi natura pura a ei,

intreaga existenta inmugureste,

Cand iubim, cerul devine asa senin,

incat si viata-n suflet infloreste.

Doar ea ne poarta pe aripi de amor,

ca sa zburam spre inima dorita,

Sa-i stingem toata flacara de dor,

sa-i vindecam si dragostea ranita.

Ea e veriga care ne uneste-n suflet,

pe toti, cand ii admitem daruirea.

Si dragostea intreaga o vom trai,

de-i inspiram adanc nemarginirea

Doar ea, e cea care ne imblanzeste,

cand noi in suflet, fiare devenim,

Caci prin sacralitatea ei, insufla-n toti

candoare, incununand tot ceea ce iubim…..

Lillo

Lacrima din urma


Lacrima din urma

Din inima mea curg lacrimi de sange,

Caci tu mi-ai sfasiat-o cu coltii,

Te-ai adapat din sangele meu,

Transformandu-ma intr-un inger negru.

Mi-ai furat sufletul navigator,

In valurile vietii, a timpului batran,

Smulgandu-mi ultima speranta, visul meu…

M-ai facut sa imi doresc moartea cu disperare,

Dar ea nu vrea sa ma ia,

Chiar de o rog, nu-mi da sansa

Sa ma bucur de libertatea ei.

Nimeni nu imi ofera nimic, nici o privire,

Cosmarul ma insoteste zi de zi,

Nu te pot alunga…..

Timpul trece greu, totul sta in loc,

Privesc in intuneric, ce-i o umbra din tine.

As vrea sa se termine, dar nu-mi dai drumul,

Amintirea mangaierilor tale ma terorizeaza.

Tu esti insusi raul, ce mi-a ucis naivitatea,

Fericirea mea e la tine, viata mea-i a ta.

Iubesc demonul din tine, insa nu mi-e frica,

Pentru ca toate sufletele pierdute,

Pot fi regasite……

Iubirea e spada mea impotriva ta,

Iar scutul meu va fi rabdarea.

Chiar de ochii-ti varsa foc in inima mea,

Iar gura ta imi devoreaza trupul,

Chiar de-mi spui ca-ti apartin, eu stiu ca nu……

Si vei vedea ca totul va fi invers,

Tu vei cadea in genunchi, ostenit, lipsit de vlaga,

Tu vei spune ultimul iertare,

Tu vei avea totul, si totusi nimic de oferit mie,

Mi-am redobandit libertatea,

Tu vei cere iubire si vei primi credinta,

Tu vei spune moarte si va fi totusi viata,

Iar eu voi privi cu lacrima din urma,

Spunandu-ti ….Adio.

Lillo

Nostalgie


Nostalgie…

Mi-e dor de eul de  iubire,

Din lumea mea de fericire,

De soapta sufletului tau,

Ecou al cantecului meu.

Mi-e dor de clipa nesfarsita,

Uitata-n lumea mea de vise,

Nemarginita de emotii,

Si implinita prin credinte.

Mi-e dor de cantecul din flori,

De orizontul scaldat in culori,

Ce poarta lin prin dansul zarilor,

Pe aripi de dor, iubirea visatorilor.

Lillo

%d blogeri au apreciat asta: