Însufleţire

           

Mi-e sufletul o torţă ce-şi arde crunt amarul,

Înaintând prin umbre să-şi mântuie hotarul.

Împovărat cu-o soartă, se-mbracă în speranţe

Şi înteţind lumina, purcede-ncet prin viaţă.

Când drumul îl răpune şi-i îngenunche firea,

Se uită tot – nainte spre a-şi împlini menirea.

 

Sunt lutul plămădit de dragostea divină,

Ce-n mine a oglindit iubirea Sa deplină.

Sunt al naturii odor, din seva ei iau viaţă,

Chiar de sunt muritor, sublimul ei ma-nalţă.

Sunt sufletul ce-şi poartă prin viaţă trupul dat,

Spre-a fi călit de soartă, spre-a fi …iluminat.

Lillo

Anunțuri