Steaua mea
Din Universul indepartat tu iti arunci privirea,
Reflectand in ochii mei inlacrimati,
Lumina ta se scalda in micile cristale,
Ce curg pline de durere si iertare,
Tu-mi asculti rugaciunea sufletului,
Imbratisand fiinta mea vlaguita,
Inlaturad durerea ce ma apasa,
Luminand in negura ce ma invaluie.
Mereu calauzind constiinta mea,
In lunga si apasatoare innourare.
Noapte de noapte, lumina ta ma cheama,
“Hai vino!
Elibereaza-te de gandurile negre,
Sunt mentorul tau, deschide-ti sufletul,
Lasa-mi lumina sa inlature suferinta,
Sa-ti trezesca toate simturile amortite,
Dand viata viselor adormite in tacere,
Lasa-ma sa iti insufletesc speranta.”
Seara de seara gandul meu e la tine,
O mica speranta in infinutul Univers,
Dar pentru mine cea mai mare,
Ce se intoarce in fiecare zi,
Pentru a imi fi prietena eterna.
Lillo
Cugetari 
in moment de slabiciune steaua iti trimite o raza de lumina(speranta) accepta prietenia ei si sufletul se deschide.
Câte povești de dragoste adăpostesc stelele… și câte dorințe, împliniri, neîmpliniri… mi-am imaginat întotdeauna că stelele au inimă, nu-s deloc reci. Altfel , cum oare ar străluci așa de frumos? Azi știu că au inimă. Și încă una mare…
…stelele sunt acei martori tacuti ai existentei noastre, lumina lor a patruns dintotdeauna in inima noastra, eu cred ca exista o forma de „constiinta” in tot ce a creat divinitatea, cu cat constientizam mai mult importanta unui element din univers…. cu atata aceasta isi dezvaluie tainele….
…..uneori imi place sa ratacesc cu gandul printre ele, sa le ascult muzica, sa imi eliberez sufletul……..si sa ma incarc cu lumina lor…..